Scientia

Irisul pisicii nu are nevoie de creier pentru a se adapta la întuneric. Creierul nu este necesar: muşchii care  controlează pupila ca o fantă a ochiului pisicii nu au nevoie de semnale nervoase care să le comande mişcarea. Un pigment sensibil la lumină din iris face asta.

Se credea despre mamifere că trebuie să se bazeze pe semnalizarea dintre ochi şi creier pentru a redimensiona pupila şi pentru a controla cantitatea de lumină care ajunge la nivelul retinei, dar King-Wai Yau şi colegii lui de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, au descoperit că globii oculari separaţi de animale care sunt active pe timp de noapte sau la asfinţit sau la răsărit – inclusiv pisici, câini şi hamsteri - continuă să reacţioneze la lumină.

Ei au corelat efectul cu melanopsina, un pigment sensibil la lumină din muşchiul irisului. Ţesutul ochiului de la şoarecii cărora le lipseau gena pentru pigment nu a fost capabil să reacţioneze la lumină în acelaşi mod.

Se ştie deja despre pigment că are un rol similar la păsări, peşti şi amfibieni. Stuart Peirson de la Universitatea din Oxford, care nu a fost implicat în studiu, crede că pigmentul ar putea oferi animalelor iubitoare de întuneric un instrument suplimentar de contractare a pupilei, care să le ajute să evite să fie orbite în cazul în care ar fi brusc expuse la lumină.

Descoperirile au oferit un indiciu despre utilizările clinice de melanopsină la oameni. Unele forme de orbire rezultă din pierderea celulelor cu conuri şi bastonaşe, sensibile la lumină, din retină. Peirson spune că ar fi posibil să se folosească melanopsina pentru a face alte celule din retină să devină sensibile la lumină.

Textul reprezintă traducerea articolului Cat's eye irises don't need brain to adapt to the dark, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.

Traducere: Irina Delia Duceac