Scientia

Cu toţii am experimentat pe propria piele cât de sâcâitor este să trăieşti înconjurat de ţânţari. Ţânţarii fac parte din ordinul dipterelor (ca şi muştele) şi sunt insecte cu corp şi picioare lungi şi subţiri şi aripi înguste. Iată 10 lucruri despre ţânţari de care probabil nu ştiaţi.

1. De aproape 80 de milioane de ani datează cea mai veche urmă a unui ţânţar, găsit într-o bucată de chilimbar, fosila ţânţarului provenind din Cretacic (perioadă care a început acum 150 de milioane de ani şi s-a sfârşit cu 65 de milioane în urmă).

2. Datorită nivelului de oxigen, care a scăzut în ultimele milioane de ani, şi dimensiunea ţânţarilor s-a diminuat, estimându-se că acum milioane de ani erau de trei ori mai mari decât în prezent. Dacă ar fi mai mult oxigen în atmosferă, toate insectele ar fi mult mai mari, întrucât ele îşi adaptează mărimea sistemului respirator în funcţie de nivelul de oxigen.

3. Deşi sunt foarte sâcâitori, pentru a ne goli complet de sânge sunt necesari peste un milion de ţânţari care să ne înţepe simultan (aproximativ 1.200.000). Dacă facem un calcul simplu, observăm că la o persoana de 80 de kg, fiecarui ţânţar îi revine o porţie de  0,005 ml de sânge.

4. Biologii au descoperit până în prezent peste 2500 de varietăţi de ţânţari, una dintre noile specii  fiind descoperite în 1998, în tunelele săpate acum 100 de ani sub Londra; această specie se pare că este descendenta ţânţarilor ce existau acum 100 de ani şi care au fost închişi înăuntrul tunelelor, după ce acestea au fost săpate.

5. Contrar concepţiei că ţânţarii se găsesc doar în zonele calde, ei au fost descoperiţi şi în tundra arctică, fiind capabili să se reproducă dacă temperatura apei depăşeşte 10°C.

6. În lumea ţânţarilor, doar femelele consumă sânge, masculii se hrănesc cu nectar sau sucuri de plante, dieta lor fiind una vegetariană. Deci data viitoare când vom fi înţepaţi vom ştii cu siguranţă că a făcut-o o femelă.

7. Ţânţarii nu muşcă! Ei sug sângele prăzii cu ajutorul trompei cu care înţeapă pielea, pătrunzând prin primele straturi.

8. Odată ce au supt sângele prăzii, în corpul ţânţarilor este eliberată o substanţă semnal, care anunţă că este suficientă cantitatea de sânge suptă. Experimental, cercetătorii au demonstrat că dacă substanţa este inhibată, ţânţarii se hrănesc până explodează. Ceea ce nu ne-ar deranja prea tare.

9. Deşi doar femelele sunt hematofage, ţânţarii pot transmite multe boli, printre care malaria. Ţânţarul anofel, vectorul malariei, face anual peste un milion de victime în Africa. Alte boli transmise sunt febra galbenă sau virusul West Nile, acesta fiind răspunzător pentru o epidemie de meningită în România, în 1994. Partea bună este că ţânţarii nu pot transmite virusul HIV, acesta fiind distrus imediat după ingestie în interiorul tubului digestiv.

10. Ţânţarii au ochii foarte mari. Aceştia ocupă cea mai mare parte din capul lor, fiind specializaţi pentru vederea cu infraroşu. Astfel un ţânţar se poate orienta, identificându-ne după căldura emanată, mai ales de vasele de sânge aflate mai spre exteriorul pielii – capilarele din regiunea feţei sau a membrelor.

Deşi aceste informaţii nu ne ajută să ne păzim de înţepătura femelelor, măcar ne putem consola cu gândul că ştim mai multe despre ţânţari, decât ştiu ei despre noi, oamenii.