Scientia

Este adevărat: crocodilii chiar plâng după ce înghit prada. Crocodilului îi curg lacrimile abundent din ochi, după ce biata victimă este devorată. Este vorba de mila faţă de biata făptură? Nu, desigur. Care este explicaţia? Citiţi articolul de faţă.

Acest fenomen nu se datorează, cum s-ar crede, regretelor tardive pe care le încearcă uriaşa reptilă, ci este un mecanism de reglare prin care animalul scapă în acest fel de apa şi sărurile în exces.

Cămilele din deşert rezistă fără să bea apă până la 45 de zile, în primele două săptămâni nici măcar nu manifestă vreun semn de sete. Acest lucru se explică prin capacitatea acestui animal de a înmagazina grăsime în interiorul cocoaşelor. Prin reacţii metabolice specifice cămila poate obţine apă din grăsimea acumulată, fără a avea nevoie de aport extern.

Mierea, acest aliment delicios, cu parfum delicat, este preparat de către albine. Modul de formare al mierii este, însă, destul de puţin cunoscută, datorită valenţelor mai puţin estetice ale procesului. Ca materie primă în fabricarea mierii este folosit nectarul, care suferă o prelucrare în guşa albinei, este parţial hidrolizat şi îmbibat cu saliva albinei. Apoi este debordat în alveole. Astfel se pregăteşte mierea florală.

Rechinii, aceste maşini formidabile de ucis, au o caracteristică foarte interesantă a dinţilor: dinţii se deplasează, în tot cursul vieţii, spre marginea anterioară a maxilarului. În acest fel şirurile anterioare de dinţi vechi, tociţi, ies treptat din cavitatea bucală şi apoi cad. Astfel teribilul peşte îşi păstrează până la bătrâneţe îngrozitoarele arme.

Există cazuri neobişnuite şi ciudate de lactaţie la om. Se cunosc cazurile din Polinezia, unde femeile îşi alăptează copii până la 6 ani, iar anumite triburi de inuiţi (eschimoşi) înregistrează destul de des cazuri de alăptare până la vârsta de 10-12 ani.

Şopârla mexicană Phrynosoma are curioasa capacitate de a „scuipa” sânge din …. ochi. Este o armă de apărare eficientă, capabilă să pună pe fugă orice curios care doreşte să studieze şopârla prea de aproape.

Albinele pot rezista şi la geruri de -30 de grade Celsius. Acest lucru se datorează capacităţii acestora de a forma ghemuri uriaşe, în jurul reginei. Albinele din straturile exterioare intră din ce în ce mai adânc, astfel că următorul strat este expus temperaturilor scăzute. În interiorul sferei temperatura poate ajunge la +35 de grade Celsius.

Un animal foarte interesant, din toate punctele de vedere, este amphioxul (Brachiostoma lanceolatum), un animal mic care trăieşte în mâlul de la marginea litorală. Acest animal vede cu creierul, datorită capsulei cartilaginoase transparente care îi acoperă organele nervoase.

Cum văd broaştele? Imaginaţi-vă un televizor alb-negru deschis, dar care nu prinde nici un program. Este un mod foarte eficient de a vedea prada. Dacă pe „ecranul televizorului ei” apare brusc un punct mişcător, o muscă de exemplu, este imposibil să nu o vadă (sau s-o rateze).

Oposumul, un mic animal marsupial din America este realmente capabil „s-o facă pe mortul”. Acest animal, când este atacat, cade brusc pe spate şi rămâne nemişcat, rigid chiar. Iniţial s-a crezut că animalul leşină, dar studiile electronofiziologice au arătat că oposumul chiar se preface, în acest timp fiind, de altfel, foarte atent la cel care îl studiază. Acest lucru îi oferă oposumului posibilitatea de a aştepta momentul potrivit pentru a fugi.

În anumite nopţi, cu lună, pe ţărmurile oceanului Pacific, apar pe valuri unde luminoase, provocate de microorganisme luminescente, care oxidează luciferina, un compus chimic întâlnit şi la licurici. Aceste microorganisme se pot lipi de penele păsărilor acvatice şi astfel pot apărea lebede, cormorani sau pescăruşi luminoşi. Chiar şi oamenii pot lăsa urme luminoase pe nisipul ud dacă intră în apă.

Leziunile zonelor temporale ale emisferelor cerebrale, care la europeni perturbă în întregime scrierea, la japonezi determină consecinţe mai puţin rele, iar chinezii nu sunt afectaţi deloc. Dar, leziunile din zona parietală, care pentru europeni nu au consecinţe în ceea ce priveşte scrierea, la japonezi duc la perturbarea capacităţii de a scrie, iar la chinezi la anularea capacităţii de a scrie.

Dacă există leziuni în zona temporală a emisferelor cerebrale, cei afectaţi nu pot distinge literele "D" de "T", sau "B" de "P". Pentru bolnav, cuvântul "casă" sună ca "masă", "lasă" sau "rasă". În acest caz este tulburată înţelegerea sunetelor, deoarece bolnavul continuă să audă, dar nu percepe deosebiri de nuanţă.