Scientia

Sistemul circulator include: circulaţia pulmonară, circulaţia sistemică şi circulaţia coronară (a inimii). Circulaţia pulmonară este acea porţiune a sistemului circulator în care sângele fără oxigen este dus de la inimă la plămâni şi, în sens invers, sângele oxigenat de la plămâni este dus către inimă. Circulaţia sistemică este partea din sistemul cardiovascular - artere şi vene - în care sângele oxigenat pleacă de la inimă către tot organismul, pentru a se întoarce apoi, sărăcit, tot la inimă şi apoi plămâni. Circulaţia coronară este formată din artere şi vene coronare şi constă în circulaţia sângelui în interiorul muşchiului inimii, căci acesta este atât de gros, încât cere o irigare separată cu sânge.

Atât arterele, cât şi venele fac parte din sistemul circulator. Dar dacă arterele (cu excepţia arterelor pulmonare) au rolul de a transporta sângele oxigenat venit de la plămâni, venele sunt vehiculul pentru sângele sărăcit de oxigen către inimă şi apoi plămâni.

Arterele sunt mai groase, căci în ele este o presiune mai mare decât în vene. Tensiunea arterială este maximă în perioada contracţiei inimii - presiunea sistolică - şi minimă în perioada în care inima se relaxează, umplându-se din nou cu sânge - presiunea diastolică.