Scientia

Percepţia noastră asupra lumii este limitată de resursele finite ale creierului, încât este posibil să nu observăm schimbări majore ale cadrului. Psihologii au studiat mult acest fenomen, numindu-l „orbire la schimbare”. Dar cum stau lucrurile în cazul auzului?

În cadrul unui nou studiu, Kimberly Fenn şi echipa sa au testat dacă oamenii observă când, în mijlocul unei conversaţii telefonice, se schimbă persoana cu care vorbesc. Au descoperit faptul că majoritatea persoanelor nu observă că vorbesc cu altcineva decât dacă persoana este de sex diferit decât cea cu care vorbeau. Cercetătorii au numit acest fenomen „surzirea la schimbare”.

Echipa lui Fenn a utilizat o procedură similară în cadrul celor cinci experimente. Participanţii au fost intervievaţi prin telefon, chipurile ca parte dintr-un studiu asupra memoriei olfactive. Au discutat la început cu o intervievatoare tânără ce le-a explicat că le va pune doisprezece întrebări. După ce a de a treia, s-a schimbat intervievatorul cu o altă femeie, în majoritatea cazurilor, fără a anunţa sau avertiza (cele patru femei ce au avut rolul de intervievatoare în cadrul experimentelor au frecvenţa vocii de 200 Hz, 202 Hz, 218 Hz şi 239 Hz). După ce de-a a douăsprezecea întrebare, participanţilor li s-a spus că la telefon va veni un „supraveghetor”. Supraveghetoarea a luat receptorul, s-a prezentat şi a început să le pună întrebări din ce în ce mai specifice cu scopul de a afla dacă participanţii remarcaseră schimbarea vocilor, întrebări variind de la „S-a întâmplat ceva neobişnuit în timpul interviului?” la „S-a schimbat vocea intervievatorului în vreun fel pe durata interviului?”

În primele două experimente, doar o persoană din 16 (6%), respectiv 1 din 24 (4%), au sesizat schimbarea vocii, chiar şi după ce au fost întrebaţi în mod direct. Mai mult, niciunul dintre participanţi nu a zis nimic când s-a schimbat vocea intervievatorului.

După examinarea iniţială, dar înainte ca supraveghetorul să îi întrebe despre schimbare vocii, participanţii au ascultat cele două voci ale intervievatorilor şi au fost rugaţi să spună care este vocea intervievatorului (nu uitaţi că în acest moment majoritatea credeau că era vorba de un singur intervievator). Participanţii au ales vocea primului intervievator la fel de des ca pe a celui de-al doilea, aşadar nu este vorba de faptul că una dintre voci este mai memorabilă sau dominantă. Însă, când au ascultat vocea unuia dintre intervievatori şi vocea necunoscută a altei persoane, majoritatea (74%) au ales în mod corect vocea intervievatorului. Aceasta înseamnă că în ciuda „surzirii la schimbare”, participanţii au reţinut anumite aspecte ale vocilor intervievatorilor.

Într-un alt experiment, participanţii au fost avertizaţi înainte că este posibil ca intervievatorul să se schimbe pe durata interviului. În acest caz, 75% au raportat în mod corect după aceea că se schimbase vocea intervievatorului, iar şase dintre aceşti nouă participanţi au ştiut şi în ce moment s-a întâmplat. Aceasta sugerează că „surzirea la schimbare” nu este rezultatul incapacităţii noastre de a sesiza o schimbare, ci că de obicei nu ne obosim să acordăm suficientă atenţie vocilor încât să detectăm o astfel de schimbare. O strategie bună, deoarece permite utilizarea resurselor creierului nostru pentru a ne concentra pe ce este zis, nu pe cine zice.

„Dacă ar evolua utilizarea vorbirii în favoarea conversaţiei faţă în faţă... Nu ar există niciun motiv pentru ca procesarea limbajului să dezvolte un mecanism de alarmă care să monitorizeze continuu identitatea vorbitorului şi să detecteze automat o schimbare a acestuia. ,” au declarat cercetătorii. „Presupunând că interlocutorul nu se modifică, ascultătorii sunt liberi să se concentreze pe mesaj.”

„Surzirea la schimbare” are limitele sale. În cadrul unui alt experiment, vocea intervievatorului s-a schimbat fără avertisment, în locul unei femei vorbind un bărbat, şi în acest caz unsprezece din doisprezece participanţi au remarcat schimbarea. „Când timbrul vocal al vorbitorilor este suficient de diferit, precum atunci când persoanele sunt de sexe diferite, diferenţele acustice mari atrag atenţia chiar şi fără un avertisment anterior,” au explicat cercetătorii.

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului http://bps-research-digest.blogspot.com/2011/11/change-deafness-scant-attention-we-pay.html, cu acordul editorului.
Traducerea: Anca Negulescu