Scientia

Inflamaţia (in=în, flamma=flacără) este un proces de apărare al organismului şi reprezintă ansamblul reacţiilor locale ale organismului ca urmare a unei agresiuni de origine diversă: bacteriană, virală, chimică, fizică. Detalii, în cele ce urmează.

Inflamația este însoţită adesea de manifestări generale (febră) şi poate fi acută, subacută şi cronică. Inflamaţia nu este o boală în sine, ci reprezintă un complex de simptome.

Inflamaţia se caracterizează de obicei prin cinci simptome: roşeaţă (rubor), umflătură (tumor), căldură (calor), durere (dolor) şi alterarea funcţiilor regiunii afectate (functio laesa). Inflamaţia se manifestă iniţial prin fenomene vasomotorii (rubor, tumor), apoi celulare (diapedeza leucocitelor şi migrarea lor în ţesuturile afectate) şi tisulare (proliferarea fibroblastelor şi cicatrizare).

În inflamaţie sunt implicaţi o serie de mediatori chimici: histamină, prostaglandine, bradikinină, leucotriene. De asemenea, creşte VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor), concentraţia de fibrinogen, proteina C reactivă.

Pentru denumirea inflamaţiei se utilizează sufixul –ită: apendicită, flebită (inflamaţia venelor), colecistită (inflamaţia veziculei biliare), gastrită (inflamaţia mucoasei gastrice) etc.

Cum funcţionează inflamaţia acută?