Scientia

Aşa s-a născut fizica cuantică. Era la începuturile secolului XX, când fizicieni precum Max Planck, Albert Einstein şi Niels Bohr au făcut primii paşi spre a explica această lume ciudată. Teoriile dezvoltate de-a lungul a câtorva decenii, îndeosebi în prima jumătate a secolului XX, de minţi strălucite precum Niels Bohr, Ernest Rutherford, Paul Dirac, Louis de Broglie, Werner Heisenberg sau Wolfgang Pauli, au explicat cu mare succes o gamă largă de fenomene, precum mişcarea electronilor în anumite materiale, de exemplu în cadrul microcipurilor care reprezintă baza computerelor moderne. Mecanica cuantică este folosită şi pentru a înţelege fenomenul de superconductivitate, descompunerea radioactivă, funcţionarea laserului şi multe altele.

Un mare număr de oameni de ştiinţă folosesc astăzi teoriile mecanicii cuantice pentru a oferi o şi mai exactă întelegere a comportamentului universului la nivel microscopic. Ideile de bază ale teoriei sunt contraintuitive şi vin în conflict cu felul în care înţelegem realitatea care ne înconjoară. Din această cauză au apărut şi se iscă în continuare în sânul comunităţii ştiinţifice internaţionale veritabile dezbateri filozofice privind înţelesurile ascunse ale acestor teorii şi repercursiunile pe care validitatea lor le aduce asupra felului în care înţelegem şi ne raportăm la noţiuni precum realitate sau conştiinţă.