Scientia

A doua forţă fundamentală este de fapt rezultatul unificării a două fenomene extrem de cunoscute - electricitatea şi magnetismul. James Maxwell a observat că electricitatea şi magnetismul sunt două manifestări ale aceluiaşi lucru şi a unificat forţele electrice şi magnetice în 1864, dând naştere conceptului de electromagnetism. Noua forţă, forţa electromagnetică, este forţa responsabilă pentru transmiterea luminii şi a celorlalte tipuri de radiaţie ale spectrului electromagnetic.

Forţa nucleară slabă, responsabilă pentru fenomenul de descompunere radioactivă, este a treia forţă fundamentală conform modelului ştiinţific acceptat în fizica modernă. Forţa nucleară slabă este în fapt o forţă de contact, ceea ce înseamnă că acest tip de forţă îşi face simţită prezenţa atunci când două particule elementare sunt în contact sau la o distanţă foarte mică una de cealaltă.

În fine, forţa nucleară tare, cea mai puternică dintre cele 4 forţe fundamentale şi care acţionează pe distanţe extrem de mici, este forţa care ţine alături, în cadrul nucleului atomic, protonii, neutronii şi alte particule subatomice.

Ce este Marea Teorie Unificată ?

Comunitatea oamenilor de ştiinţă împărtăşeşte încă din vremea lui Einstein credinţa că forţele fundamentale observabile în natură au existat în momentele de început ale Universului sub forma uneia singure, din care au evoluat pe parcurs celelalte. Această teorie extrem de complexă, care de mai bine de 50 de ani a rămas la stadiul de deziderat, ar trebui să explice cum forţele fundamentale mai sus menţionate pot fi exprimate ca manifestări diferite ale aceluiaşi fenomen.

Ce forţe au fost unificate până în prezent ?

James Maxwell a făcut primul pas în direcţia unificării forţelor, găsind o formă matematică pentru observaţiile practice care indicau faptul că electricitatea şi magnetismul sunt faţete aparent distincte ale aceluiaşi fenomen. Au trecut apoi mai bine de 100 de ani până când s-a dovedit că forţa electromagnetică si cea nucleară slabă sunt, de asemeni, manifestări diferite ale unei realităţi unice mai complexe. Acest lucru s-a întâmplat în 1973, când s-a născut conceptul de forţă electroslabă. Începând de atunci fizicienii au încercat fără succes să unifice forţa nucleară tare cu forţa electroslabă. O asemenea realizare ştiinţifică ar fi un imens pas înainte pe care comunitatea ştiinţifică l-ar face spre înţelegerea originilor Universului.