Scientia
Scientia terras irradiamus
Ultimele intrebari pe QA
- Inexistentei unor valori exacte ale numerelor irationale nu ii corespund anumite limitari in lumea fizica?
- Cum functioneaza bumerangul? De ce revine la aruncator?
- Este adevarat ca in caz de otravire laptele elimina substanta toxica? Cum?
- Cate zile se poate trai fara mancare? Dar fara apa?
- Este materia o formă a energiei?
- Ce semnificatie fizica se poate atribui numerelor irationale?
- Care e procedura ideala cand simtim ca masina aluneca pe gheata?
- Bere sau vin ?
- Pro şi contra: "Dumnezeu este Universul".
- Cum functioneaza un antibiotic?
- A vazut cineva documentarul "The Secret"?
- Demonstraţi că nu există Dumnezeu.
- Credeti ca se va descoperi viata in lacul Vostok?
- Mai sunt și alte țări (excludem Danemarca) în care învățământul să fie gratuit? Mă refer la facultăți
- Putem fi siguri că oamenii percep lumea într-un mod similar?
- De ce atomul de Hidrogen (protiu) nu are neutroni?
- Care este originea expresiei: "a face pe dracu-n patru"?
- Cum s-a ajuns ca învățământul să fie gratuit în Danemarca?
- Ce a generat big bang-ul?
- Se poate comunica între două calculatoare cu ajutorul unei transmisii FM?
- De ce voltajul incepe sa oscileze descrescator ca urmare a interactiei cu UV-ul?
- Ce va ramane in urma noastra atunci cand toti vom disparea?
- Vantul bate cu 100 Km/h la temperatura de + 20 si la - 20 grade C; cand are forta mai mare?
- Un electron care se deplaseaza intr-un tub vidat este influentat de gravitatie?
- O sa reuseasca omenirea sa faca saltul la o civilizatie de tip 2 ?
Concursul "Medicina azi"! (06.02-25.05)
Este în desfăşurare un nou concurs Scientia. Pentru detalii, citiţi regulamentul concursului.
| Ce este inerţia? |
|
|
| Fizică |
| Scris de Scientia.Ro |
| Vineri, 06 Iunie 2008 12:52 |
|
Inerţia ne spune următorul lucru despre universul nostru: dacă un obiect este lăsat în pace, fără a aplica vreo forţă asupra lui, atunci starea de mişcarea a corpului va rămâne neschimbată, fie că el se mişcă, fie că el este static. Inerţia ne spune următorul lucru despre universul nostru: dacă un obiect este lăsat în pace, fără a aplica vreo forţă asupra lui, atunci starea de mişcarea a corpului va rămâne neschimbată, fie că el se mişcă, fie că el este static. Daca va fi în mişcare, fără interferenţe va continua să se mişte cu aceeaşi viteză şi în aceeaşi direcţie pentru totdeauna. Dacă va fi în stare de repaus, va rămâne astfel, de asemenea, pentru toată perioada în care nu se acţionează asupra lui. Deşi experimentăm zilnic inerţia (de exemplu, atunci când ne lovim partenerii de călătorie într-un autobuz aglomerat, la o frână bruscă a şoferului), nu suntem obişnuiţi să vedem stări de mişcare neschimbate , pentru că în jurul nostru nu există liniştea de care corpurile au nevoie pentru a-şi păstra nealterată starea de mişcare. Dacă aruncăm o piatră spre geamul vecinului ce ne-a pricinuit neplăceri, trebuie să ne ajustăm lovitura astfel încât să luăm în calcul faptul că până să lovească geamul, traiectoria pietrei va suferi modificări sub influenţa, pe de o parte, a forţei de gravitaţie, care va atrage piatra către în jos, iar pe de altă parte a rezistenţei opuse de moleculele de aer pe care piatra în zbor le va lovi. Altfel, piatra s-ar duce în spațiul cosmic fără a-și încetini vreodată mișcarea. Galileo Galilei, în 1640, a formulat principiul inerţiei, care a fost preluat şi reformulat de Newton în cadrul primei legi a mişcării. Este interesant de notat că Galileo a observat că pe baza principiului inerţiei este imposibil de spus dacă un corp este în mişcare ori este în repaus atâta timp cât nu ne raportăm la ceva. Dacă, de exemplu, suntem aşezaţi pe o banchetă la geam într-un tren şi nu putem vedea în faţa noastră nimic altceva decât trenul de pe linia vecină care nu se mişcă deloc în comparaţie cu al nostru, atâta timp cât nu putem ne raporta la copacii, casele din jur etc, nu putem spune dacă suntem în mişcare ori în stare de repaus. Aceste noţiuni, mişcare şi repaus, în acest context, nu au sens decât raportate la ceva. Această idee va fi preluată ulterior de Einstein în elaborarea teoriei relativităţii speciale.
|
| Citeşte şi: |
|---|
|
.
|

