Scientia

Valorile multor constante fundamentale par stabilite exact pentru ca viaţa să poată exista. În 2000 Martin Rees a scris cartea "Doar şase numere", în care vorbeşte despre şase constante, care dacă ar fi avut valori doar un pic diferite, noi nu am fi existat.

Iată care sunt cele şase constante necesare vieţii, aşa cum au fost ele menţionate de către astronomul de origine britanică, Martin Rees, în cartea sa "Doar şase numere".


1. Constanta N

Numărul N reprezintă raportul dintre tăria a două forţe fundamentale, forţa electromagnetică şi forţa gravitaţională. Valoarea lui N este de aproximativ 10³⁶.

Care este semnificaţia?
N determină dimensiunea minimă a unor stele de mărimea Soarelui. Ne spune cât de mare poate fi un obiect, înainte ca gravitaţia să învingă forţele electromagnetice care ţin nucleele atomice separate, iniţiind fuziunea nucleară. O valoare mai mare nu ar fi fost fatală, dar o valoare mai mică ar fi dus la existenţa unor stele mai mici, care şi-ar fi ars combustibilul mult mai repede, făcând evoluţia vieţii improbabilă.


2. Constanta ε (epsilon)

Epsilon reprezintă proporţia din masa unui nucleu de hidrogen convertită în energie atunci când fuzionează, formând heliul în interiorul unei stele. Valoarea lui epsilon este 0,007.

Care este semnificaţia?

Fuziunea hidrogenului şi transformarea în heliu este primul pas pentru formarea elementelor mai grele, făcând astfel chimia complexă şi viaţa posibile. Dacă epsilon ar fi fost un pic mai mic, fuziunea nucleară nu ar fi fost posibilă şi Universul ar fi conţinut numai hidrogen. Dacă ar fi fost un pic mai mare, hidrogenul s-ar fi consumat pe timpul Big-Bang-ului, iar stelele nu s-ar mai fi format, deci viaţa nu ar mai fi putut evolua.


3. Constanta Ω (omega)

Omega reprezintă raportul dintre densitatea materiei din Univers şi de densitatea teoretica critică, ce ar iniţia implozia Universului sub acţiunea gravitaţiei.

Care este semnificaţia?

Omega este unul dintre factorii care determină cât de repede se extinde Universul. Dacă ar fi fost mai mare, Universul ar fi colapsat deja, dacă ar fi fost mai mic, expansiunea ar fi fost prea rapidă şi galaxiile şi stelele nu s-ar fi putut forma.

4. Constanta λ (lambda)

Lambda reprezintă constanta cosmologică ori  energia care apare în urma fluctuaţiilor cuantice al vidului. Lambda are valoarea 0,7.

Care este semnificaţia?

Lambda este principalul candidat pentru misterioasa forţă care accelerează expansiunea Universului. O valoarea mai mică nu ar înseamna o mare problemă, dar o valoare mai mare ar fi dus la o expansiune atât de accelerată a Universului, că galaxiile şi stelele nu ar fi avut timp să se formeze şi, în consecinţă, nici viaţa nu ar fi putut apărea.


5. Constanta Q

Q reprezintă cantitatea de energie necesară pentru "spargerea" unui supercluster galactic, ca proporţie a energiei totale stocate în materia acestuia. Numărul Q are valoarea 10^-5.

Care este semnificaţia?

Cele mai vizibile structuri din Cosmos, stelele, galaxiile şi clusterii de galaxii sunt toate ţinute împreună de forţa gravitaţională. Putem determina de câtă energie este nevoie pentru dispersarea elementelor galactice ori a clusterilor ca o proporţie a energiei mase de repaus. Pentru structurile cele mai mari, clusterii şi superclusterii de galaxii, răspunsul este: o parte dintr-o sută de mii. Acest raport dintre două energii se numeşte Q, care este, după cum vedeţi, foarte mic, pentru că forţa gravitaţională este foarte slabă în interiorul galaxiilor.

Q reprezintă o aproximaţie a mărimii fluctuaţiilor Universului timpuriu care au fost apoi amplificate în cadrul galaxiilor şi al stelelor. Dacă ar fi fost mai mic, Universul ar fi fost inert şi fără structură, dacă ar fi fost mai mare, Universul ar fi fost dominat de găuri negre. Niciunul dintre cele două cazuri nu ar fi fost în sprijinul apariţiei şi evoluţiei vieţii.


6. Constanta D

D reprezintă numărul de dimensiuni spaţiale şi, după cum ştiţi, sunt în număr de trei.

Care este semnificaţia?

Dacă ar fi existat patru dimensiuni spaţiale, orbitele planetelor ar fi fost instabile. Dacă, în schimb, numărul de dimensiuni spaţiale ar fi fost mai mic, de exemplu dacă ar fi fost doar două, viaţa nu ar fi fost posibilă.

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului A goldilocks Universe, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.