Scientia

În 1917 Einstein lucra la Teoria Relativităţii Generalizate şi încerca să găsească o ecuaţie care să descrie Universul ca fiind static - un Univers  care să nu colapseze sub forţa propriei gravitaţii într-un moment opus Big Bang-ului şi denumit Big Crunch. Pentru a avea la dispoziţie în cadrul teoriei sale un Univers static, Einstein a introdus o constantă cosmologică - o forţă care se opune gravitaţiei.

12 ani mai târziu Edwin Hubble descoperea că Universul nu este static, îl făcea pe Einstein să renunţe la constanta sa cosmologică şi să pronunţe celebra propoziţie prin care proclama introducerea acesteia ca fiind cea mai mare gafă a vieţii sale.

Fenomenul desemnat în limba engleză prin termenul redshift apare atunci când radiaţia electromagnetică - de obicei lumină vizibilă  - emisă ori reflectată de către un obiect este deplasată spre capătul roşu (de energie mai scăzută) al spectrului electromagnetic, din cauza efectului Doppler. Mai exact, avem de-a face cu o creştere a lungimii de undă a radiaţiei electromagnetice recepţionate de un anumit detector prin comparaţie cu lungimea de undă pe care radiaţia electromagnetică o avea la sursă. Acestei creşteri a lungimii de undă îi corespunde o scădere a frecvenţei undelor electromagnetice recepţionate şi reprezintă semnul depărtării sursei faţă de observator. În mod contrar, o scădere a lungimii de undă denotă apropierea sursei faţă de observator şi poartă în literatura de specialitate numele de blueshift.

O linie spectrală este o linie luminoasă sau întunecată care este parte a unui spectru altfel uniform şi continuu, care apare ca rezultat al unui exces sau deficit de fotoni în cadrul unei benzi înguste de frecvenţe, prin comparaţie cu frecvenţele învecinate.

Dar dacă constanta cosmologică nu a fost o greşeală? Supoziţia energiei negre...

În 1998, două echipe de cercetători au descoperit că expansiunea Universului nu are loc la o rată constantă, ci este una accelerată - galaxiile se depărtează din ce în ce mai repede unele de altele, altfel decât se credea până atunci. Asta înseamnă că trebuie să existe o forţă care să  fie superioară gravitaţiei imense pe care  galaxiile o exercită unele asupra celorlalte, o forţă care să genereze această expansiune accelerată a Universului. Oamenii de ştiinţă au botezat această forţă energie neagră, despre care se crede că ar constitui cam 74 de procente din compoziţia Universului. Restul Universului se compune din: 22 de procente materie neagră  şi doar 4 procente materie obişnuită - cea care constituie Universul observabil. Lucrul surprinzător este că energia întunecată are într-un anume sens exact semnificaţia pe care Einstein a dat-o constantei sale cosmologice.