Notiunea de Big Bang este relativ recenta, de prin anii 20 ai secolului trecut, propusa de Georges Lemaitre.
In anii 60 doi radioastronomi, Arno Penzias si Robert Wilson, pe cand reglau o antena de mari dimensiuni de telecomunicatii, au dat de un zgomot pe care nu au putut sa-l inlature oricate eforturi au depus. Si au depus ceva eforturi, adica s-au chinuit un an de zile sa scape de el.
Fizicianul George Gamow prezisese existenta acestei radiatii cosmice de fond intr-o lucrare de a sa, care afirmase ca o radiatie sub forma de microunde este pretutindeni in Univers, aparuta la momentul Big Bangului.
Dar cei doi habar nu aveau de asa ceva. Asa ca i-au telefonat lui Robert Dicke, care conducea o echipa de cercetatori la Princeton care se ocupau cu acest lucru: descoperirea radiatiei prezise de Gamow. Cand Dicke a auzit vaicarela celor doi despre un zgomot persistent care nu putea fi inlaturat, oricate masuri s-au luat, si-a dat seama ca cei doi amatori descoperiresa ceva epocal, adica tocmai ce cauta el - radiatia cosmica de fond.
Haios este ca Penzias si Wilson au aflat ce au descoperit din New York Times, unde s-a publicat un articol despre uluitoarea lor descoperire, explicata de Dicke. Au luat premiul Nobel pentru fizica in 1978.