Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
  • Inregistrare
Pune o întrebare

Newsletter


3.4k intrebari

6.7k raspunsuri

15.1k comentarii

2.2k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
274 vizualizari

Sunt curios daca cineva poate da o explicatie care sa poata fi pe intelesul tuturor, adica si al copiilor de 7-8 ani.


Scientia.ro: Întrebarea este din arhiva Q&A.

a intrebat in categoria Fizica

2 Raspunsuri

0 plusuri 0 minusuri

Atracţia electrostatică

Cu secole în urmă, a fost descoperit faptul că anumite tipuri de materiale se atrag „misterios” după frecare. De exemplu: după frecarea unei bucăţi de mătase de o bucată de sticlă, cele două materiale vor tinde să se lipească unul de celălalt. Într-adevăr, există o forţă de atracţie ce acţionează chiar şi atunci când cele două materiale sunt separate unul de celălalt.

Sticla şi mătasea nu sunt singurele materiale ce se comportă astfel. Oricine s-a frecat vreodată de un balon din latex s-a confruntat cu exact acelaşi fenomen atunci când a observat că balonul tinde să se lipească de el/ea. Parafina şi mătasea sunt o altă pereche de materiale ce manifestă forţe de atracţie după frecare.

Acest fenomen a devenit şi mai interesant după ce a fost descoperit faptul că materialele identice se resping întotdeauna după frecare.

A fost de asemenea observat faptul că o bucată de sticlă frecată cu mătase adusă în apropierea unei bucăţi de parafină frecată în prealabil cu cu lână, conduce la fenomenul de atracţie dintre cele două materiale:

Mai mult decât atât, s-a descoperit că orice material care posedă proprietăţi de atracţie sau respingere după frecare, poate fi clasificat într-una din cele două categorii: atras de sticlă şi respins de parafină, sau respins de sticlă şi atras de parafină. Nu s-au găsit materiale care să fie atrase sau respinse atât de sticlă cât şi de parafină, sau care să reacţioneze faţă de una fără să reacţioneze faţă de cealaltă.

O atenţie sporită a fost îndreptată spre materialele folosite pentru frecare. S-a descoperit că după frecarea a două bucăţi de sticlă cu două bucăţi de mătase, atât bucăţile de sticlă cât şi bucăţile de mătase se resping reciproc

Acest lucru era foarte straniu. Până la urmă, niciunul dintre aceste materiale nu era vizibil modificat în urma frecării, dar cu siguranţă se comportau diferit după frecare. Oricare ar fi fost schimbarea ce avea loc pentru a determina atracţia sau respingerea acestor materiale unul de celălalt, era una invizibilă.

Sarcina electrică

Unii experimentatori au speculat existenţa „fluidelor” invizibile ce se deplasează de pe un obiect pe celălalt în timpul frecării, şi că aceste „fluide” induc o forţă fizică pe o anumită distanţă. Charles du Fay a făcut parte din primii experimentatori ce au demonstrat existenţa categorică a două tipuri de schimbări ca urmare a frecării împreună dintre două tipuri de obiecte. Existenţa a mai mult de un singur tip de schimbare suferită de aceste materiale, era evidentă din faptul că rezultau două tipuri de forţe: atracţie şi respingere. Transferul ipotetic de fluid a devenit cunoscut sub numele de sarcină.

...

Frecarea materialelor şi deplasarea electronilor

Procesul de adăugare sau de îndepărtare a electronilor este exact ceea ce se întâmplă atunci când anumite combinaţii de materiale sunt frecate unele de celelalte: electronii din atomii unui material sunt forţaţi prin frecare să-şi părăsească atomii, şi să ajungă pe atomii unui alt material. Cu alte cuvinte, electronii reprezintă „fluidul” lui Benjamin Franklin despre care vorbeam mai sus.

Electricitatea statică şi eroarea lui Benjamin Franklin

Rezultatul dezechilibrului acestui „fluid” (electroni) dintre obiecte poartă numele de electricitate statică. Se numeşte „statică”, pentru că electronii mutaţi de pe un material pe altul tind să rămână staţionari. În cazul parafinei şi a lânii, s-a determinat printr-o serie de experimente, că electronii din lână sunt transferaţi pe atomii din parafină, ceea ce este exact opusul ipotezei lui Franklin! În onoarea lui Franklin, ce a desemnat sarcina parafinei ca fiind „negativă”, şi pe cea a lânii ca fiind „pozitivă”, spunem că electronii posedă o sarcină „negativă”. Astfel, un obiect a cărui atomi au primit un surplus de electroni, se spune că este încărcat „negativ”, pe când un obiect a cărui atomi au pierdut electroni se spune că este încărcat „pozitiv”, cu toate că aceste denumiri sunt uşor de încurcat. În momentul în care a fost descoperită adevărata natură a „fluidului” electric, nomenclatura moştenită de la Franklin legată de sarcina electrică era prea adânc înrădăcinată ca să mai poată fi schimbată cu uşurinţă, prin urmare, a rămas la fel până în zilele noastre.

Sursa:

http://www.circuiteelectrice.ro/curent-continuu/concepte-de-baza/electricitate-statica


Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A.

a raspuns
0 plusuri 0 minusuri

Thales din Milet a consemnat observațiile unei țesătoare prin care aceasta demonstra că o bucată de chihlimbar (electron în limba greacă) prin frecare cu o țesătură capătă proprietăți speciale prin care poate să atragă mici bucățele din altă țesătură, cu alte cuvinte se electrizează prin frecare. Acum ai răspunsul la întrebarea ta.


Scientia.ro: Răspunsul este din arhiva Q&A.

a raspuns

...