Goguv, de fapt valabilitatea unei teorii nu poate fi demonstrată experimental. Se poate demonstra numai lipsa de valabilitate. Un experiment poate să demonstreze dintr-un foc că o teorie e greșită, în schimb pentru a susține (nu demonstra) că teoria e corectă trebuie ca aceasta să fie confirmată experimental în situații foarte variate. Dar asta e altă discuție.
Numai cu logica și matematica nu se poate demonstra nimic despre realitate, de exemplu din fizică. Asta se întîmplă pentru că în ultimă instanță un raționament despre realitate trebuie neapărat să includă și informații despre realitate. Degeaba face Dawkins raționamentul „Medicamentul homeopat nu conține decît apă, deci nu poate vindeca nimic”. Dacă vine apoi cineva și demonstrează experimental că totuși medicamentul homeopat vindecă ceva, atunci raționamentul lui Dawkins nu are nici o valoare.
Vă reamintesc ce se spunea în secolul 19 despre zbor: asupra unui corp mai greu decît aerul nu acționează nici o forță în sus, deci nu poate zbura. Partea de logică a raționamentului e impecabilă, și totuși concluzia e greșită. De ce? Pentru că partea legată de realitate a raționamentului e falsă, și anume presupunerea că numai forța arhimedică poate acționa în sus. Au venit unii și au construit aparate care zboară deși sînt mai grele decît aerul, iar prin asta au distrus teoria aceea pe loc.
„Ce facem, pentru orice bazaconie emisa de un amator intr-un domeniu ne apucam sa punem la punct experimente complicate?” --- Dar cine a zis că trebuie contrazisă cu dovezi orice bazaconie emisă de un amator? Dacă amatorul vrea să-și susțină bazaconia atunci să facă el experimente. E datoria lui. La fel e și cu homeopatia: dacă „medicii” homeopați vor să afirme că homeopatia e un alt fel de medicină, la fel de științifică, atunci să demonstreze ei eficacitatea tratamentelor homeopate. Pînă una alta n-au reușit.
„acesti indivizi aduc intotdeauna in sprijinul propriilor idei argumentul suprem cu privire la faptul ca aceia care ii contrazic nu o pot face si pe cale experimentala. Cu astia ce facem?” --- Ăla nu e argument, iar indivizii ăștia nu înțeleg cum funcționează știința. Dacă ei afirmă ceva despre realitate, tot ei trebuie să și demonstreze.
„Ii bagam in revistele peer-review pana la proba experimentala contrarie?” --- În revistele științifice se publică studii care conțin atît afirmația cît și susținerea ei, nu doar ipoteze goale care urmează să fie susținute (teoretic sau experimental) cîndva.
„Mie unul imi e destul de clar ca, atata vreme cat accept ideea ca o pastila contine apa si zahar, exclusiv, asta e echivalent cu a spune ca respectivul amestec nu poate vindeca gripa.” --- Și eu am aceeași impresie. Dar asta nu e o dovadă împotriva homeopatiei. De-a lungul istoriei au apărut mereu idei noi, foarte îndrăznețe, respinse (argumentat!) de oamenii cei mai deștepți ai domeniilor respective. O parte din acele idei pînă la urmă s-au confirmat și fac parte din cunoștințele de azi ale omenirii: heliocentrismul, genetica, relativitatea etc. Ce vreau să spun e că o impresie, chiar bazată pe o teorie solidă, nu e suficientă pentru a respinge o ipoteză.
Vreau să fac o precizare. Mie Dawkins mi-e foarte simpatic și îl apreciez enorm pentru ceea ce face de cîteva zeci de ani încoace. Nu vreau să spun că în filmul ăsta a făcut o greșeală de logică. Foarte probabil afirmația că medicamentul homeopat nu conține decît apă a fost dată nu ca demonstrație împotriva homeopatiei, ci doar pentru ca publicul să înțeleagă ce conține de fapt un medicament homeopat: apă chioară. Deci obiecția din răspunsul meu e doar în ideea că cineva ar putea crede că filmul se vrea o demonstrație cu cap și coadă.
Și încă o precizare. În practică experimentele sînt de obicei foarte complexe și extrem de frecvent rezultatele lor par să contrazică teoria. Cel mai adesea greșeala e undeva în experiment și rezultatul nu ajunge să fie publicat nicăieri, dar sînt și excepții, unele foarte sonore, cum a fost cea cu neutrinii de la CERN mai rapizi decît lumina. O teorie poate fi distrusă de un experiment, cum spuneam, dar numai după ce ne asigurăm că experimentul nu e el însuși eronat.