Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
  • Inregistrare
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
1.6k vizualizari
Am văzut că mulți dintre noi dau imbold altora, cu cea mai bună intenție, de a alege "calea perfecțiunii", Sunt curios: 1) ce să înțeleg eu din acest imbold? 2) Ce este perfecțiunea?
a intrebat Junior (508 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
1 2 3 4 5 6 7 8
0 1
adia, ai dat un rapuns perfect pentru un bisericos. Sunt convins ca l-ai invatat de la Plesu, Liiceanu sau altii ca si ei, sau ai invatat de la ei sa raspunzi fara sa raspunzi de fapt. Asa o fi "omul nou" vazut de intelectualii de seama, care sunt luati drept modele.

Nu ti-as fi raspuns daca nu ai fi zis in partea a doua a raspunsului: "Tu personal intelegi..." si "Sa accepti ca in fiecare clipa mori si in fiecare clipa te nasti..." fara sa precizezi ca este raspunsul la ce am scris eu la 1).

Multumesc pentru raspunsul tau care de fapt este tacere pentru mine, dar in acelasi timp galagie deranjanta!
0 0
imi cer scuze ca mi-am permis sa-ti raspund.
0 1

adia, daca mi-ai fi raspuns nu as fi comentat ce am comentat. Dar ai zis ca cei care stiu tac, si doar cei care nu stiu vorbesc.

M-as bucura sa-mi raspunzi, nu sa-mi dai lectii despre vorbit incifrat. Deci nu ai de ce sa-ti ceri scuze ca ti-ai permis sa-mi raspunzi. Repet, m-as bucura sa-mi raspunzi ce crezi despre subiect.

4 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Trecand peste neintelegerile dinainte, la orice intrebare personala pot fi mii de raspunsuri. Probabil doar cateva ti se potrivesc. Tu alegi.

Un raspuns potrivit este ceva ce in tine provoaca o schimbare. Iti dai seama ca toti vorbim din experienta proprie. Departe de mine gandul de a da sfaturi, si adaugand si presupunerile tale gresite, ma indoiesc ca avem un relief mental compatibil. De aceea renuntasem, insa pastrez speranta. 

Perfectiunea inseamna ceva pentru un matematician, altceva pentru un pictor si altceva pentru un pustnic. As intelege prin perfectiune maximizarea potentialului personal, fie ca acesta inseamna ratiune pura, creatie artistica, cunoastere de sine sau dumnezeu.

In raspunsul metaforic dinainte, care pentru tine a rezonat cu diferiti intelectuali despre care nu stiu mai nimic, am incercat sa spun ce inseamna pentru mine perfectiunea si mai mult, de fapt e impacarea mea cu imperfectiunea. Toti ne confruntam cu nestiinta si greseala, si cum invatam sa traim cu ele fara a pierde respectul si pretuirea pentru fiinta umana, ne forteaza sa mutam perfectiunea intr-un domeniu care transcende ratiunea. Stii, pentru mine e o preocupare foarte intensa imperfectiunea. Aproape ma dor fizic nestiinta si limitarile noastre. Gadeste-te daca ti-ai putea conecta nervii la un copac, ce mii se senzatii noi ai putea cunoaste. Sau daca am putea intelege natura intrinseca a materiei si conversia energiei biochimice in ganduri. In viata asta vom privi stelele mereu ca niste copii. Si chiar de le-am cunoaste, pas cu pas, si noaptea de s-ar descoperi prin tesatura spatiului, de am simti in noi toate undele de energie din univers, de am depasi micile  neimpliniri omenesti, de nicaieri apar dorinte noi si mirajul perfectiunii se autointretine.

M-am referit doar la a doua intrebare, deoarece prima este ca si cum intrebi ce sa simti cand privesti cerul. Perfectiunea este ceva la fel de impalpabil. Din fericire nu exista a trebui sa intelegi, esti liber. Decat simbolic putem impartasi aceste reactii interioare.

Tu iti raspunzi cel mai bine.  In definitiv in viata asta interactiunile cu ceilalti au un spectru constient limitat, macar sa ne bucuram de ele.

a raspuns Junior (450 puncte)
selectat de
0 0

@Adia, din punctul meu de vedere ai dat un răspuns aproape perfect şi sunt plăcut surprins să văd o astfel de revenire genială! :) Cred că asta înseamnă să-ţi doreşti mai mult de la tine, asta înseamnă a tinde spre perfecţiune, să vrei şi să depui eforturile necesare pentru a evolua, să-ţi maximizezi potenţialul, ceea ce tu ai făcut cumva prin această revenire.

1 0
Adia, multumesc mult pentru raspuns.
0 plusuri 0 minusuri
Poti sa dai un exemplu de unul dintre "noi" care dau acest imbold? In ce context?

Asa, fara contexr, pare mai degraba ca ar fi vorba de o secta religioasa sau new age. Si Nirvana e un fel de "perfectiune".
a raspuns Junior (868 puncte)
0 0

mircea_p, iti citez din raspunsul lui peaceful.warrior (probabil trebuia sa pun o intrebare relationata, dar nu se poate face asta la un comentariu):

"Cât despre faptul că ai reuşit să suferi încercând să fii perfect şi să nu superi pe nimeni, pot să zic că îmi pare rău pentru suferinţa ta, deşi nu renunţarea ar fi calea şi nici perfecţiunea sau a tinde spre perfecţiune nu se rezumă la a nu supăra pe nimeni, dar asta e o altă discuţie care nu pare să aibă sens aici şi acum."

Link-ul discutiei anterioare este: http://www.scientia.ro/qa/20692/ce-teorii-stiintifice-acceptate-de-fizicieni-credeti-ca-vor-fi-invalidate-in-timp

Deci am simtit nevoia sa aflu si parerea altora despre ce inteleg ei prin perfectiune.

1 0
Vezi, contextul e foarte important. Din intrebarea ta eu aveam impresia ca te referi la o perfectiune abstracta, de genul celei promovate de unele religii.

In discutia la care dai link e foarte clar pentru mine la ce se refera "peaceful warrior".

Si am senzatia ca tu ai dat alt sens termenului, in replica ta de acolo.

Cand el spune "nimeni nu e perfect" e doar o expresie uzuala folosita pentru a accepta faptul ca toti mai au multe de invatat sau de facut sau de "evoluat" in orice fel. De asemenea un fel de a accepta faptul ca nimeni nu e mai presus de ceilalti din TOATE punctele de vedere. Asta e si sensul primar al termenului, cred. Perfect la origine cred ca insemna "terminat", "complet".  De aici si termenul modern "a perfecta" pentru a finaliza, a da forma finala.

"Nimeni nu e perfect" e un fel de afirmatie triviala, daca o iei la sensul propriu. Doar nu exista o forma finala a mintii umane astfel incat sa o putem atinge si sa ne oprim acolo. Atat timp cat traim nu avem o forma finala.

Abia morti santem  "perfecti". Cel putin din punct de vedere al mintii. Poate si descompunerea in compusi mai simplu e inc un pas spre "perfectiune".

In cazul replicii tale mi-e mai putin clar ce sens dai termenului. Pare a  fi folosit cu sensul de "bun", "agreabil", "superior" (poate).

Eu personal nu imi bat capul cu "perfectiunea". Dar imi dau seama ca daca ma compar cu starea in care eram in trecut (si fac asta adesea) mereu progresez. In cunoastere, in toleranta, in atitudinea fata de semeni, etc. Experienta vietii e motorul care ne impinge spre "perfectiunea" finala. :) Sigur ca putem lua o atitudine mai activa sau mai pasiva. Dar chiar daca nu facem nimic, experienta vietii ne schimba.

Mi-e teama ca poate nu am raspuns chiar la obiect. Dar deh, "nimeni nu e perfect".:)
0 0
mircea_p, multumesc de raspuns. Am pus intrebarea in forma initiala, fara a da detalii despre ce m-a determinat sa o pun, din mai multe motive:

1) paragraful pe care l-am citat din peaceful.warrior l-am inteles ca si pe un indem la atingerea perfectiunii.

2) am suferit din cauza intelegerii mele gresite despre ce inseamna perfectiune. Cand am fost copil am luat ca si regula de baza "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Mi-au trebuit foarte multe suturi in fund pentru a-mi veni mintea la cap si sa inteleg ca de fapt nu toti aplica aceeasi regula in relatiile interumane.

3) am ajuns destul de tarziu la concluzia ca de fapt fiecare dintre noi judecam lumea prin felul nostru de a fi. Eram curios sa aflu si alte feluri de a vedea raspunsul la intrebarea mea despre perfectiune.

Inca o data, multumesc pentru raspuns.
1 0
Multumesc pentru clarificari. Imi pare rau ca ai suferit ceva deziluzii (daca inteleg bine) dar asta e o etapa fireasca in drumul spre "perfectiune".

Cred ca totusi te grabesti in a arunca la gunoi asa numita "regula de aur". Ceea ce descrii la punctul 2.  Chiar daca nu o constientizam tot timpul, e una din bazele convieturii intr-o societate. Impreuna cu "trateaza-i pe ceilalti cum te astepti sa fii tratat la randul tau", care e o versiune activa, ca sa zic asa. Mie mi se pare ca e singura justificare rationala pentru regulile morale si legile juridice.  

Cred ca e importanta si pentru ca se pare ca am evoluat cumva astfel ca multi oameni (nu stiu daca majoritatea) se simt bine cumva cand ajuta pe altii. Poate e doar senzatia ca si noi vom putea beneficia poate de ajutor, daca avem nevoie. Dar cred ca e mai mult de atata. Poate e doar un efect secundar, ca in cazul impulsului sexual care a evoluat poate "above and beyond" scopului initial. Asta poate explica si faptul ca regulile "morale" au ajuns sa ni se para firesti, naturale, implicite. Date de zei. :)

Sigur ca oamenii sant foarte diversi si comportarile sant au un domeniu larg de variatie. Dar nu cred ca e o idee buna sa ignoram "media" si sa ne ghidam dupa extreme.  

Nu zic ca nu e o idee buna sa fii sceptic si sa te astepti la necazuri din partea oamenilor. Dar asa cum poti gasi exemple de cazuri in care oamenii se trateaza reciproc mizerabil, poti gasi si cazuri in care oamenii se comporta cu compasiune si empatie.  

Cea mai buna cale de a nu fi deceptionat e sa iti ajustezi asteptarile la un nivel realist si nu unul ideal, bazat pe ideologii sau filozofii marete.

Mai este si calea religioasa, in care acceptam tot raul cu seninatate, fara sa raspundem in nici un fel, in speranta recompensei divine. Pozitiva si (probabil cea care da cele mai mari satisfactii)  negativa pentru cei care ti-au gresit.:)
0 plusuri 0 minusuri

1) În ceea ce priveşte prima ta întrebare, îţi spun sincer că habar nu am ce anume ar trebui să înţelegi tu dintr-un presupus "imbold" de orice natură ar fi el şi nici de ce ai pune o astfel de întrebare, sau cum ar putea cineva să-ţi ofere un răspuns pertinent la o frământare pur personală, la care evident doar tu poţi răspunde. Încerc să-ţi explic că prima ta întrebare nu e una cu sens general şi de interes general, ceva discutabil sau cu un oarecare grad de obiectivitate, ci este strict o frământare a ta interioară, una pur subiectivă la care trebuie să-ţi găseşti singur un răspuns.

 

2) Cât despre ceea ce înţeleg eu prin perfecţiune (încerc să-ţi răspund deoarece m-am simţit nominalizat), aş putea spune că eu personal văd perfecţiunea ca ţel spre perfecţionare. Evident mă refer la o perfecţiune din punct de vedere psihologic, moral, adică acel ceva ce ţine de autocunoaştere, de dezvoltare personală, de autoeducaţie, deci în principiu de evoluţie şi de cunoaştere pe toate planurile posibile. A tinde spre perfecţiune sau a te pefecţiona este acel ceva ce pentru mine înseamnă a evolua, iar cunoaşterea presupune evoluţie, iar in prezent ne aflăm (ca umanitate) în plin proces de cunoaştere şi evoluţie. Nu ştiu ce înţelegi tu prin acest termen sau ce anume te deranjează la el, dar eu obişnuiesc să-l folosesc cu sensul evoluţiei morale, cu sensul progresului cunoaşterii şi autocunoaşterii, iar tot deranjul are loc din cauza interesului meu pentru filozofia existenţială.

 

P.S.: Dacă îmi permiţi un sfat sau mai bine zis o recomandare, încearcă să nu iei răspunsul cuiva ca pe ceva personal, ca pe un soi de provocare, sau un afront şi încearcă să accepţi dreptul fiecăruia de a exprima ce opinie simte de cuviinţă fără să sari la gâtul lui/ei şi să-i desfiinţezi opinia şi dreptul de a avea ce opinie doreşte fie şi difertită de a ta, că doar până la urmă suntem diferiţi şi ar fi frumos să ne respectăm drepturile egale pe toţi oamenii teoretic le au şi practic ar trebui să le fie respectate.

a raspuns Junior (924 puncte)
0 0
Peaceful.warrior, multumesc pentru raspuns. Am mai multe nelamuriri in ceea ce priveste raspunsul tau. Prefer sa tac decat sa interpretezi ca sar la gatul tau.
0 0

@HanSolo, nu trebuie să-mi mulţumeşti pentru nimic. Eşti liber să-ţi exprimi nelămuririle sau nu, iar eu îţi respect acest drept al tău. Te-ai cam luat de Adia, motiv pentru care am zis ce am zis...

0 plusuri 0 minusuri
Perfectiunea nu cred ca este ceva ce poate fi indeplinit sau atins , mai degraba este un scop pe care incerci sa il atingi , este o nebunie sa crezi ca ceva e perfect , cand lucruile din jurul tau se schimba constant , si in orice moment apare o noua evolutie mai buna decat precedenta , perfectiunea este o motivatie daca pot sa o copar asa , perfectiunea nu se paote atinge , se poate doar imbunatati.
a raspuns Novice (130 puncte)

...