Oare faptul ca am primit o informatie vizuala cu ajutorul lui Hubble de la 100 de ani lumina si am vazut o galaxie, i-am determinat compozitia, forma, si alte caracteristici, inseamna ca imaginatia mea a ajuns deja acolo, gandul meu se poate duce si intoarce de cate ori vrea pe secunda acolo, iar gandurile fiind ceva real inseamna ca se pot duce pana acolo si inapoi... asa o fi ?
Si cum zicea si mecanica aia cuantica, '' ca cica'' daca am observat fenomenul, atunci el nu mai are incotro, si exista, atunci gandul e cel care da nastere la tot ce exista... ar trebui, deci sa fie cel mai tare dintre toate, daca am sti sa-l punem la treaba...