Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
933 vizualizari

Scientia tocmai ne-a oferit vreo 4-5 articole pe tema fericirii - haideti sa nu pierdem ocazia sa dezbatem o problema atat de importanta.

 

In opinia mea, da, s-ar putea stabili o "reteta a fericirii" pentru individul tipic, prin prisma psihologiei, neurologiei si sociologiei (pentru ca, in mare, suntem "cablati" la fel) - pur si simplu ar putea fi predata in clasa a 12-a. DAR trebuie sa facem un important amendament : nu "fericirea" este obiectivul real, ci o stare de multumire. Senzatia de fericire este rara si trecatoare - ea este un "zaharel" biologic (furnizat de hormoni) oferit biologic pentru a ne motiva. NU este posibil si nici firesc biologic sa traiesti intr-o stare de fericire continua, ai fi "paralizat".

 

Deci, ce parere aveti - poate fi elaborata formula fericirii ?

Senior (8.7k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie

4 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Ar putea fi elaborată, dar nu ar putea fi completă, eventual doar o serie de principii care să constituie o bază (de exemplu acel om avizat si educat multilateral + absolvit de grija nevoilor primare, cu tot ce presupune asta). Dar una din esenţele acestei fericiri este elementul personal, unic, acela la care fiecare contribuie cu ce îi produce propria minte. Cablarea este "cam" la fel, dar unicitatea se simte în acele detalii fine şi diferite de la o persoană la alta.

"Zăhărelul" acela nu e doar un simplu motivant, ca să avem noi de ce să fim fericiţi, eu îl văd mai degrabă ca pe un catalizator, adică nu participă, dar ne ajută să ne construim o existenţă "împlinită" biologic, să ne perpetuăm ca specie, să ne protejăm de provocările universului şi, foarte important, să dăm sensuri procesului numit viaţă. Aşa că problema e mai degrabă cu sensurile şi legat de asta, acea bază contează esenţial. Pe măsură ce reuşim să cunoaştem, putem apoi să controlăm instinctele arhaice, în mod sigur utile pe termen scurt, dar care pot dăuna pe termen lung, când sensurile evoluează spre ceva mai sofisticat. Azi nu mai suntem atât de constrânşi evolutiv de acţiuni rapide, fără multă procesare (sistemul de credinţe), avem timp să raţionăm şi să elaborăm reacţii diferite, mai inteligente, cu sensuri mai elaborate, cu viziune pe termen mult mai lung. Din păcate exact acele instinctele antice îl fac pe omul modern să cedeze, să dea înapoi neîncrezător, minimizând foarte mult sensurile, chiar dacă ar fi în stare de mai mult. Rezultatul este o nefericire la scară globală, imensa majoritate a oamenilor sunt deturnaţi de mici spre scopuri si sensuri neghioabe, împotriva intereselor lui pe termen lung.

Fericirea e la tot pasul, trebuie doar să o "procesăm" cu cap, iar asta presupune o cunoaştere şi împăcare de sine, dar şi exterioară, cât mai profundă. Toate astea nu vin firesc, decât ca rezultat al unui efort individual, ajutat de unul colectiv, la scară globală.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Multumesc, Luke !

 - asta sugeram si eu, senzatia de fericire este un motivant fiziologic - nu e intamplatoare, DAR semnificativ pt discutie este ca ea NU DUREAZA, tocmai pentru ca sa fii motivat sa alergi spre urmatorul tel ! De aceea spun ca nu acea fericire trebuie tintita, aceea este o "fata Morgana".

 - eu as vrea o "reteta" cat mai generala, tocmai pentru a evita atata ratacire si desnadejde umana, alergand individual in aceleasi sensuri gresite in care au alergat atatia inainte ! Unele din concluziile filozofilor sunt exagerate si unele chiar gresite, dar raman si unele cugetari pline de adevar, care trebuie valorificate in acord cu conditiile moderne. Si societatea nu are nevoie de indivizi care isi gasesc fericirea personala si particulara in sihastrie, in meditatie dezumanizanta, in extreme ideologice, izolare sociala, sinucidere, etc - desi e clar ca vor exista si din acestia ...
1 plus 0 minusuri
Conceptul este general si in realitate nu exista in stare pura, poate doar cu ajutorul drogurilor. Depinde mult de idealurile umane si specifice fiecarui individ, epoca sau cultura.

Am putea spune ca unele mamifere cum ar fi cainele au momente in care sunt cuprinsi de o exaltare intensa. Poate ca omul intelgent moderat in manifestari tanjeste dupa o asemenea exaltare care sigur a fost simtita de stramosii lui neumani.

Probabil omul primitiv a sarit la un nivel superior de intelegere a fericirii, dar in acelasi timp a priceput si simtit  nefericirea.

O fericire rationala in actualele conditii umane este dificila, chiar si cel mai implinit uman ar avea o multime de mici probleme care i-ar intina fericirea.

O entitate inteligenta aliens cu o cultura total diferita , inteligenta mult superioara si o existenta de zeci de mii de ani, altfel ar pricepe fericirea (multumirea maxima) , dar fericirea despre care discutam noi, pana la urma este un sentiment uman foarte subiectiv.

Daca va exista o era postumana, unde constiinta sa poata fi pusa pe un suport electronic, unde fiecare entitate sa aiba o copie de securitate, deci, cu un risc de disparitie aproape nul,  un sistem emotional mult mai stabil, am putea vorbi de un nivel de fericire superior si constant.
Experimentat (3.3k puncte)
1 0

Multumesc, Marco !

 

Sa subliniem inca o data, scurtul sentiment de fericire pe care il simti dupa un succes sau cand te indragostesti, are pur si simplu cauze fiziologice (vezi si substantele psihotrope) si este o eroare naiva sa crezi ca acesta este scopul - desi asta cred ca trebuie sa fi fost motivatia initiala a filozofiei cautarii fericirii.

 

Solutia corecta este intelegerea fiziologiei umane, intelegerea pozitiei noastre printre celelalte fiinte si - in extenso, in Univers, intelegerea restrictiilor sociale si economice - astfel incat sa ne proiectam "destinul" in termeni realisti, atingand un maxim al starii de bine si acceptand fluctuatiile firesti. De aceea ziceam ca poate fi conceputa o "reteta a fericirii", adica un om avizat si educat multilateral + absolvit de grija nevoilor primare (Maslow). Desigur, asta  trebuie sa fie valabil pentru omul tipic, mai raman si cei care nu gasesc fericirea intr-un destin comun (cum era nihilistul Cioran, poate si noi astia de aici). 

 

PS: Nu stiu cum functioneaza treaba cu fericirea la extraterestrii, dar cred ca atunci cand vom renunta la suportul nostru biologic, se va termina si cu sentimentele si deci si cu fericirea. Sentimentele nu sunt decat niste adaptari biologice pentru viata - in special cea sociala, masina nu are nevoie de sentimente, n-ar produce decat pertubatii.

0 plusuri 0 minusuri
Nu mi-e prea clar ce intelege fiecare prin fericire. Daca am incerca o definitie, s-ar putea sa avem surprize...
Novice (137 puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Fericirea exista in orice , ce defineste fericirea e perceptia prin care vedem fericirea sau prin care simtitm fericirea , un copil de 6 ani vede fericirea intr-o jucarie de plush , "tu" vezi fericirea intr-o masina , intr-un job bine platit , langa o femeie frumoasa , fericirea se schimba dupa nevoie , ai nevoie de o masina noua dar nu ai bani de ea , te simti trist , ai castigat la loto si ti-ai cumparat masian , automat esti fericit , pe moment , fericirea ta se va transforma usor in ceva notoriu, obijnuit pana cand o nevoie noua va astepta sa fie satisfacuta. ( parere personala )
Novice (130 puncte)
...