Câteva secole din Evul Mediu, şahul (cu regulile vremii, dar asemănătoare cu cele de azi) a fost interzis de biserică. Motivaţia probabilă era folosirea timpului în scopuri frivole şi nu pentru rugăciuni. Sau sunt altele? Argumentele prelaţilor ar fi fost bune pentru jocurile de cărţi sau noroc , dar ce aveau cu acest joc care îţi pune la încercare mintea, răbdarea şi nu credinţa ? O punctăm la capitolul "Erorile religiei"?