Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
  • Inregistrare
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

1 plus 0 minusuri
282 vizualizari
Cum se construieste traseul unui tunel prin munte? Intrebarea mea se refera mai ales la tunelurile mai lungi (de peste 2000 de metri) care au si o diferenta de nivel intre intrare si iesire si care au si curbe. In zilele noastre as intelege ca exista dispozitive cu laser, etc, etc. si nu se produc abateri mari de la proiect. Dar acum 100 de ani? Banuiesc ca odata intrati in munte inginerii pierdeau orice reper dat de puncte din exterior. Si, odata aparuta o abatere de la traseu, aceasta provoca alte abateri, in final acestea putand fi marisoare. Imi raspund singur: firul cu plumb. Dar era suficient pentru a duce un proiect la sfarsit?
a intrebat Junior (984 puncte) in categoria Tehnologie

1 Raspuns

2 plusuri 0 minusuri
Firul cu plumb și alte tehnici echivalente (nivela etc.) servesc numai la determinarea direcției verticale și deci sînt utile la a măsura unghiuri în plan vertical (unghiuri față de planul orizontal). Pentru a măsura unghiuri atît orizontale cît și verticale se pot folosi metode optice, în principal teodolitul.

Ideea centrală e triangulația: măsurînd unghiuri și distanțe între o mulțime de puncte luate ca reper se pot calcula direcțiile de săpare a tunelului. Erorile metodelor optice pot fi foarte mici, de ordinul secundei de arc.

Împreună cu teodolitul se poate folosi un dispozitiv care să dea o referință absolută a direcției în plan orizontal, dacă e nevoie, adică dacă e prea greu să folosești triangulația între capetele tunelului sau dacă ai o galerie verticală și vrei să copiezi o direcție orizontală de la un capăt la altul al ei. Un astfel de dispozitiv poate fi busola, care însă are erori unghiulare relativ mari (deci merge pe distanțe relativ mici) și poate fi afectată de variațiile locale ale cîmpului magnetic. O altă metodă, mult mai precisă, este observarea stelelor, dar asta evident nu se poate folosi în tunel, iar la suprafață trebuie să lucrezi noaptea și să ai pile la meteo.

Busole și lunete cu bună precizie aveau și acum 100 de ani. Astăzi însă se folosește un giroscop, de obicei montat pe teodolit și formînd astfel un giroteodolit. Giroscopul detectează mișcarea de rotație a Pămîntului și se orientează cu axa paralel cu a Pămîntului, încît oferă o informație precisă despre direcția nord-sud (e drept că nu la fel de precisă ca observațiile astronomice). Împreună cu direcția verticală, adică a forței de greutate, orientarea unghiulară în spațiu e total determinată, cu condiția să nu fii prea aproape de unul din poli, unde unghiul dintre verticală și direcția axei e prea mic.

Oricum, bănuiesc că acum 100 de ani săpau mai întîi un tunel îngust și apoi compensau eventualele erori în faza de lărgire a tunelului la dimensiunea finală. Dacă erorile erau prea mari, obțineau un tunel mai strîmb, mai cu umflături, mai cu risipă de muncă și materiale etc.
a raspuns Expert (12.7k puncte)

...