La interacțiunea dintre două corpuri e util să vă gîndiți din perspectiva unui punct material aflat la contactul dintre corpuri. De exemplu, să așezăm un obiect pe masă. Gîndiți-vă acum la un strat foarte subțire de molecule din materialul mesei sau al obiectului, aflat în zona de contact. Sau, și mai concret, gîndiți-vă că avem o foaie de hîrtie așezată între obiect și masă. Toate forțele care se transmit între masă și obiect se transmit numai prin intermediul stratului de molecule sau al hîrtiei. Acum, dacă forțele care acționează din partea obiectului (în jos) și din partea mesei (în sus) n-ar fi exact opuse, atunci hîrtia ar fi accelerată în direcția forței rezultante. Chiar și un dezechilibru foarte mic între cele două forțe ar însemna ca hîrtia să fie accelerată foarte rapid (pentru că are o masă foarte mică). Principiul al treilea e în realitate o constatare a faptului că hîrtia stă pe loc, dovadă că forțele care acționează de o parte și de alta se echilibrează exact.
La fel se întîmplă și la ciocniri, nu numai la fenomene statice, atîta doar că punctele materiale aflate în zona de contact se află în general în mișcare (accelerată), deci lucrurile se complică puțin. În orice caz, forța cu care loviți pana este egală și de sens contrar cu forța cu care reacționează pana, altfel punctul material aflat în zona de contact dintre pană și picior ar suferi o accelerare imensă. Efectul forței e foarte diferit asupra penei și asupra piciorului, din cauza maselor foarte diferite. Dacă însă creșteți progresiv masa obiectului lovit --- pană, minge, bolovan, clădire --- efectul reacțiunii devine tot mai important și mai dureros.
(Nu-mi asum responsabilitatea pentru eventualele accidente...)