Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
  • Inregistrare
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
694 vizualizari
Sunt multe articole de ştiinţă care vorbesc despre rolul stresului în afectarea sănătăţii omului.

Cum se transformă un aspect psihic (faptul că resimţi ca stresant un anume factor extern) într-un fizic?

Care-i legătura între reacţia creierului, percepţia unui anume fenomen şi reacţia organică ce urmează? Care este partea "fizică" a stresului? Ce substanţe sunt eliberate? Ce organe sunt afectate?
a intrebat Senior (11.7k puncte) in categoria Medicina - Sanatate
2 0

Si partea cea mai interesanta din intrebarea dvs. este "Cum se transformă un aspect psihic într-unul fizic?"

Asta e o intrebare de nota 20. Raspunsul ei ar revolutiona medicina. A intelege dualitatea creierului ca masina de procesat informatii si ansamblu psihic si cum interactioneaza acestea intre ele. Ceea ce s-a inteles pana acum este lipsit de urmari semnificative in viata si sanatatea omului. 

Presupuneri personale

Putem sa emitem teoria ca o structura neuronala cu un anumit grad de complexitate capata la un moment dat o noua dimensiune, adica se creeaza niste legaturi ce nu erau posibile pe un nivel precedent. daca inainte era doar un centru de analiza intre receptor si efector, acum creierul se receptioneaza pe sine insusi, si tot el este efectorul. 

Este ca un premiu pentru munca de analiza din ce in ce mai complicata pe care a invatat sa o indeplineasca. Devine constient de el insusi. Doar ca desi el se percepe ca identitate, nu-si poate identifica inceputul, deoarece e ca un interval deschis, sau o functie logaritmica ca nu atinge niciodata limita. 

Cum se transforma un factor psihic in stres..un exemplu simplu. O persoana cu 3 kg greutate peste greutatea ideala poate sa faca o fixatie din acele 3 kg, si desi ele nu reprezinta un stres real fizic, adica isi indeplineste perect functiile, arata foarte bine...etc, totusi, perceptia psihica, acest conflict interior, intre o valoare prestabilita si un parametru individual reprezinta un stres psihic. de la acee 3 kg o persoana poate deveni anorexica.

cum se transforma stresul psihic intr-un stres fizic real cu urmari patologice vizibile?

Probabil, aceasta noua capacitate a creierului de constienta de sine, auto-receptionare interfera continuu cu ceea ce receptioneaza din mediu. Ierarhizarea stimulilor sau informatiilor primite in luarea deciziilor poate inclina balanta catre auto-perceptie mai mult decat perceptie obiectiva a stimulilor din mediu. Odata cu constiinta de sine intervine un dezechilibru in raport cu mediul. Ceea ce vine din interior este partial in contradictie cu ce vine din exterior. Poate creierul uman nu a luat-o pe cea mai buna cale, poate ca invata din greseli. Si noi la randul nostru.  

Astfel reprezentarea interioara a lumii si a noastra insine are o nota personala, este ceva insondabil din exterior, poate fi spus, scris, dar nimeni nu poate constientiza sinele personal al altcuiva, constiinta altuia. Astfel ca aceasta reprezentare interioara este diferita de cea exterioara, si creierul primind informatii din ambele parti, uneori diferentele devin din ce in ce mai mari, putand ajunge pana la schizofrenie, alteori, mecanismele de compensare, innascute si dobandite intra in actiune. Aceste sunt doar presupuneri.

4 Raspunsuri

3 plusuri 0 minusuri

Mă mir că nu a răspuns nimeni până acum.

Nu știu exact cum e transpus stresul psihic în cel fizic, dar un punct de plecare e nenea Hans Selye, care a și dat definiția stresului și alte chestii asemenea.

În stres (de fapt, stresul nu poate fi la origine decât psihic, adică mental, chiar dacă noi nu îl resimțim exact ca o senzație de ceva anume, corpul își dă seama că ceva e în neregulă și luptă ca să restabilească echilibrul), corpul emite semnale nervoase simpatice, de la sistemul nervos simpatic, cel care se ocupă de reacțiile luptă sau fugi. Tot el ne întrerupe în anumită măsura salivația, funcția digestivă, pentru că noi avem atunci nevoie de reacții rapide și de mușchi încordați, ca și de o inimă puternică, ce e capabilă să bată repede și tare.

Hormonii care sunt emiși sunt hormoni de stres,care ard resursele noastre de lipide și glucide, ca să ne pună nouă la dispozoție o sursă mare de energie, de aceea transpirăm, ne încălzim etc. Acești hormoni sunt: adrenalina și noradrenalina, cu acțiune în general comună: alertă psihică și contracția inimii și a musculaturii printre altele. Aceștia doi sunt hormoni care au acțiune scurtă și ne afectează în vreun fel pe termen lung.

Stresul cronic e dat de eliberarea unui alt hormon, cortizolul, care are scopul să ne facă să trecem peste greutăți mai îndelungate și de asemenea de pune la dispoziție energie din depozitele noastre, dar mai are și efect asupra leucocitelor,acelea capabile să ne apere de infecțiile acute, de alergeni, ca să nu strănutăm continuu cănd suntem într-un mediu mai poluat sau să ni se umfle toate mucoasele. El încearcă probabil să facă un rău cât mai mic, însă pe termen lung o cantitate ridicată de cortizol în sânge, are tot felul de efecte negative.

a raspuns Junior (994 puncte)
0 plusuri 3 minusuri
Salut.Nu stiu daca o sa te satisfaca raspunsul meu dar merita sa-l experimentezi nu te coasta nimic si este posibil sa-ti fie util.uneori prietenii s-au cunostintele ma intreaba cum sint ..raspunsul este de cele mai multe ori ,,Pe pilot automat,,.
a raspuns Novice (156 puncte)
4 plusuri 0 minusuri

In creierul nostru cat si in restul organismului exista conexiuni ce mentin integritatea si functionalitatea ca un intreg.  Orice interactiune a sistemului cu exteriorul provoaca in sistem o reactie de adaptare. Capacitatea de adaptare a organismului in unitatea de timp este limitata astfel ca atunci cand factorii exteriori depasesc cantitativ si/sau ca intensitate un anumit prag de toleranta organismul intra in zona de stres, prin analogie cu un muschi suprasolicitat care acumuleaza "datorie de oxigen" in timpul efortului.

Mecanismele de compensare si adaptare ale organismului sunt activate, neurovegetativ si hormonal. Stresul poate lua diferite forme,  chiar limita biologica de energie celulara, metabolismul celular poate ajunge la cote maxime, cum ar fi intr-o cursa de maraton.

Stresul poate fi psihic dar si fizic. Efortul fizic este tot o forma de stres. Un stomac suprasolicitat cu mese excesive este stresat. Componenta psihica este mai usor de sesizat dar mai greu de cuantificat.

Nota personala: <<probabil in perceperea stresului sunt implicati (chemo)receptori de la nivelul creierului pentru concentratia unor produsi de metabolism sau neuromediatori ce depasesc un anumit prag fata de normal. Astfel sunt activati neuroni speciali, implicati in reactiile de stres care reseteaza balanta energetica si determina o cascada de reactii in intregul organism prin intermediul  axului hipotalamo-hipofizar. Iar hipofiza este coordonatorul principal al celorlalte glande endocrine.>> 

Transformarea stresului psihic intr-o reactie fizica pana la boala, este obiectul de studiu al psihosomaticii. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Psychosomatic_medicine

La nivel celular, cel mai studiat tip de stres este stresul oxidativ. Aceasta deoarece in urma unui bilant final metabolic al fiecarei celule rezulta asa-numitele specii reactive de oxigen, cum ar fi superoxidul, peroxidul,etc  http://www.medicalstudent.ro/biochimie/speciile-reactive-de-oxigen-un-rau-necesar.html   

Insa la nivel celular, cum bine zice si razvan_chiar_razvan, in vederea reactiei de adaptare,  intervin hormonii de stres, unii in faza acuta, adica la aparitia factorului de stres, si acestia sunt adrenalina si noradrenalina elierati de partea interna a glandei suprarenala(sunt doua, cate una deasupra fiecarui rinichi), numita medulosuprarenala si functioneaza ca neuromediatori alertand sistemul nervos vegetativ(care merge la organele interne) simpatic: creste ritmul cardic, forta de contractie a inimii, debitul cardiac, frecventa respiratorie, adica organismul se pregateste de efort. Daca stresul persista, adaptarea este de lunga durata, prin intermediul cortizolului eliberat de partea externa a suprarenalei, numita corticosuprarenala, are loc o redistribuire a tesutului adipos, preferential pe trunchi, creste arderea grasimilor in unele zone si depunerea in altele, reduce functia imunitara crescand in acelasi timp susceptibilitatea la infectii. Functia imunitara trece pe locul doi, prevaland indeplinirea necesitatilor imediate, adica functiile motorii sau cognitive.Toti hormonii de stres, si cei de faza acuta si tardiva cresc glicemia (glucoza din sange), adica pun la dispozitia celulelor combustibilul necesar pentru un metabolism mai intens.  

 Organele sunt afectate diferit de stres. Depinde de natura agentului stresant, insa daca este de exemplu un stres psihic, cum sunt persoanele care se suprasolicita la locul de munca, asa-zisii workaholici, momentan se crede ca au de suferit mai ales sistemul digestiv si cel cardiovascular. Adica ulcere gastrice, duodenale si hipertensiune arteriala. Daca omul nostru se mai bucura si de 1-2 pachete de tigari pe zi, plamanii lui nu mai au nevoie de alt stres, si la un moment dat un organ va ceda. 

Este foarte interesant de studiat toleranta individuala ce variaza intre indivizi la diferiti factori de stres. De exemplu sa citesti pana noaptea tarziu la o lumina slaba inseamna stres pentru ochi si pentru creier deopotriva.

Nota personala <<Stresul am putea spune ca este premergator bolii. Adica in stres modificarile sunt reversibile la incetarea factorului de stres. Boala inseamna deja disfunctie cu alterarea functionalitatii intregului si depasirea capacitatii de adaptare a organismului.>>

 <<nu stiu cand sa ma opresc cand incep un raspuns deoarece subiectele mi se par inepuizabile.>>

a raspuns Junior (449 puncte)
editat de
0 plusuri 0 minusuri

Foarte interesante informatiile prezentate de Adia, daca le mai si sistematizeaza ar fi nemaipomenit.

 

La subiect: eu cred ca Adia deja a raspuns la intrebarea "cum se transforma un aspect psihic intr-unul fizic" - in textul din raspuns). 

 

Sa nu pierdem din vedere ca toate aceste mecanisme sunt, la baza, niste reactii chimice in sistemul nervos. Astfel, sa zicem ca ne preocupa o problema (fie ea si imaginara). Aceasta va avea ca si rezultat o crestere rapida a gandurilor legate de aceasta problema. Aceste ganduri sunt un transport de ioni in anumite zone cerebrale. Ca urmare a cresterii concentratiei acestora, apare o contra-reactie, o eliberare a altor substante (produsi hormonali) cu anumite roluri (ex: accelerarea transportului de ioni = gandesti mai rapid, accelerarea inimii = supliment oxigen, suplimente de endorfine, etc). Evident, acestea produc reactii fizice.

 

Nota: sa subliniem ca "stresul" nu a aparut in epoca moderna, el este pur si simplu un mecanism biologic ca si celelalte, cu rol evolutionist - numai ca provocarile vietii moderne au facut sa devina o regula pe cand el era menit sa fie o exceptie. Stresul este un "overboosting" al organismului, un efort suplimentar menit sa te salveze din situatii dificile - ideea este sa nu devina o regula, caci organismul va fi epuizat.

a raspuns Senior (8.7k puncte)

...