Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
977 vizualizari
Novice (287 puncte) in categoria Corpul uman

2 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
E vorba de febra care se instalează în muşchii scheletici şi apoi de un efort fizic izolat, la distanţă de ultimul (minim o săptămână), sau de creşterea intensităţii exerciţiilor. Uneori apare şi când schimbăm tipul exerciţiilor, acestea solicitând grupe musculare care până în acel moment erau mai puţin solicitate. În principiu o musculatură lucrată permanent, cu un program bine gândit, zilnic sau de 3-4 ori pe săptămână, nu ar trebui să fie afectat de febra musculară.

Principalul "vinovat" este în primul rând acidul lactic, care se acumulează în muşchi în urma unor eforturi anaerobe, mai pregnante în cazul muşchiului neantrenat. Este însă modul în care corpul se apără împotriva rupturilor musculare sau al solicitărilor mult prea grele (ca intensitate sau durată), încă din timpul efortului, dar şi după, favorizând mult refacerea ţesutului muscular. Acidul lactic se descompune, iar ionii de hidrogen sunt de fapt responsabili de senzaţia de arsură. În plus, din cauza creşterii acidităţii mediului muscular, randamentul procesării glucozei (combustibilul muscular) scade. Totuşi acest acid este destul de rapid eliminat, iar ce rămâne este ce e mai dureros, micro-rupturile la nivelul fibrei musculare, iar acestea sunt principalele vinovate de durerea uneori atroce din muşchii afectaţi, influenţată de inflamaţia locală, de reacţia corpului la asemenea traume.

Ca o recomandare, pentru a reduce din start intensitatea febrei musculare, este foarte bine să începeţi cu exerciţii de intensitate moderată, cu durată mai scurtă, iar pe măsură ce senzaţiile de durere dispar (oricum aşa nu vor fi mari) se poate creşte atât intensitatea cât şi timpul per exerciţiu, până la valori ce pot fi menţinute constante cu anii, fără pic de febră după, eventual o durere moale, o senzaţie de căldură! Ideea de bază este constanţa acestor exerciţii, NU lipsa lor! După un timp (minim o lună) senzaţia de după efort va fi o plăcere greu de descris în cuvinte.... Iar la o zi după efort, veţi da pe afară de energie şi stare de bine!
Experimentat (3.1k puncte)
1 plus 0 minusuri

Durerea resimţită la nivelul muşchilor în ziua ce urmează unei activităţi musculare intense este percepută ca o durere compresivă, senzaţie de greutate, adesea combinată cu un grad de rigiditate. Durerea este resimţită numai când muşchiul este încordat, contractat sau pus sub presiune, nu şi când se află în repaus. Această durere este cunoscută şi sub denumirea de „hiperalgezie musculară mecanică”.

Mecanismul durerii din cadrul febrei musculare nu este pe deplin cunoscut, însă durerea pare a fi rezultatul unui microtraumatism – lezare mecanică la nivel microscopic în timpul activităţii fizice. Acest microtraumatism presupune mici rupturi musculare la nivelul liniei Z din cadrul sarcomerului (sarcomerul reprezintă unitatea morfofuncţională a miofibrilei. Sarcomerul este cuprins intre 2 membrane Z, fiind constituit dintr-o jumătate de disc clar, un disc întunecat şi iar o jumătate de disc clar subiacent), iar nociceptorii (receptorii durerii) de la nivel ţesuturilor conjunctive musculare sunt stimulaţi, generând astfel senzaţia de durere. În acelaşi timp, odată cu microtraumatismul, calciul de la nivelul reticulului endoplasmatic (sistem circulator intraplasmatic care transportă substanţe în toată citoplasma, inclusiv în spaţiul din jurul nucleului) se acumulează în interiorul musculaturii lezate, iar datorită unei scăderi a ATP-ului (printr-un mecanism pe care-l voi explica mai jos) necesar transportului calciului înapoi în celulă, calciul care nu poate fi îndepărtat va determina activarea proteazelor şi a fosfolipazelor care vor scinda proteinele musculare, ducând astfel la apariţia inflamaţiei responsabilă de durere musculară.

Continuarea aici...

Experimentat (2.4k puncte)
...