Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

6 plusuri 0 minusuri
2.2k vizualizari

Salut! Vreau sa aflu opiniile voastre in legatura cu viteza de propagare a campului gravitational pornind de la urmatorul experiment imaginar: Daca ar disparea Soarele instantaneu, la fel s-ar intampla si cu campul gravitational generat de acesta? Facand un calcul simplu, aflam ca luminii ii trebuie aproximativ 500 de secunde pentru a parcurge distanta Soare-Terra. Eu stiu ca viteza luminii este limita maxima de viteza in Univers. Asta ar insemna ca dupa disparitia completa si instantanee e Soarelui, planetele ar trebui sa-si pastreze orbitele timp de cel putin 500 de secunde, presupunand ca viteza de propagare a campului gravitational are valoarea maxima posibila. Problema pe care nu o inteleg este urmatoarea: Din cate stiu eu, masa oricarui corp determina geometria spatiului, implicit fenomenul de gravitatie. Astfel, nu poate exista gravitatie fara masa si nici masa fara gravitatie. Asta nu cumva implica faptul ca viteza de propagare a campului gravitational este instantanee? Eu pot aprinde un bec iar radiatia electromagnetica/fluxul de fotoni poate exista independent de becul meu. Odata emisa, lumina se propaga in neant. Este acest fenomen valabil si pentru gravitatie? Sau gravitatia, avand legatura cu insasi textura spatiului, se bucura de alte legi? Viteza luminii este limita de viteza in spatiu, nimeni nu spune daca spatiul insusi se supune aceleiasi limite de viteza. Daca gresesc undeva, va rog sa ma corectati. Asa se face stiinta, corectandu-ne unii pe altii... Astept cu interes raspunsurile voastre!

Novice (252 puncte) in categoria Fizica
0 0
Newton spunea ca, daca ar disparea instantaneu Soarele, atunci brusc toate planetele ar iesi de pe orbita. Einstein a tinut sa il contrazica prin Teoria Generala a Relativitatii. Undele gravitatioanale se propaga cu viteza luminii, asadar imaginara disparitie instantanee a Soarelui, ar face ca deformarea pe care acesta ar putea sa o produca tzesaturii spatiu timp (asa numitul efect geodezic) ar disparea - nu instantaneu - ci odata cu propagarea undelor gravitationale, adica cu viteza luminii. O sa fac o analogie oarecum fortzata, insa la nivelul undelor gravitationale situatia e destul de similara. Daca pe suprafata unei ape statatoare voi pune un balon, atunci acesta va deforma putin suprafata apei si vor aparea mici unde. Acestea se vor propaga pana la atenuarea lor completa (ce tine atat de mediu, de obstacolele intalnite, frecventa etc). Daca voi ridica brusc balonul de pe supravata apei undele nu vor disparea instantaneu ci "dupa un timp". Fenomenul e valabil si pentru gravitatie, odata emise - ele se vor propaga pana la atenuarea completa. Ca o idee asta e si motivul pentru care inca nu s-a reusit sa fie depistate undele gravitationale pana acum. Sunt extrem de slabe, iar pana a ajunge la noi se atenueaza aproape complet, facand extrem de dificila detectarea lor. Cele mai puternice unde gravitationale ar fi in jurul sistemelor binare de stele neutronice. De ce? Pt ca o masa de 4-10 ori mai mare decat a Soarelui nostru, insa concentrata intr-o sfera cu diametrul nu mai mare de 10 km, si care se roteste (in sistemul binar) de cel putin 1000 de ori pe minut, iata ceva cu extraordinar potential sa genereze unde gravitationale in mod f agresiv. Numai ca, din pacate, astfel de sisteme sunt destul de rare si totodata f departe de noi (distanta fiind atat de mare undele se atenueaza pana qjung la noi pt a putea fi detectate de cele mai sensibile aparate)
0 0
Multumesc pentru raspuns! Din raspunsul dvs. inteleg ca gravitatia poate exista independent de masa precum lumina: odata generata ea se propaga independent de sursa (chiar daca sursa dispare) dar asta vine in contradicitie cu ce spune stiinta, cum ca gravitatia si masa exista simultan si nu poate exista una fara cealalta. M-am pierdut... Este o contradictie flagranta!
0 0
Personal nu vad o contradictie :). Anyway insusi Michio Kaku a raspuns la intrebarea asta de asemenea facand apel la Einstein
0 0
pare o contradictie pentru ca analogia gravitatia se substituie cumva undelor gravitationale este falsa. Daca mergi pe analogia asta daca gravitatia dispare atunci si undele gravitationale dispar e ca si cum ai spune ca daca sursa de lumina dispare atunci si lumina emisa pana atunci va disparea, ceea ce amandoi suntem de acord ca este fals

4 Raspunsuri

0 plusuri 0 minusuri
Problema e că nu prea se știe ce e gravitația. Despre lumină se cam știe că e o undă și că ar fi făcută, formată din fotoni...  Poate gravitația e un fel de vînt de materie necunoscută sau cum îi zic unii: neagră sau întunecată.
Experimentat (3.3k puncte)
0 plusuri 0 minusuri
s-a mai pus intrebarea asta...vedeti daca gasiti ceva interesant la intrebarea cealalta : http://www.scientia.ro/qa/7419/gravitatia-este-mai-rapida-decat-lumina
Novice (211 puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Gravitatia este in principiu o deformare, sau daca vreti, o tensionare a spatiu-timpului. Puteti considera spatiu-timpul o tesatura elastica, inchipuiti-va initial o fata de masa plana, apoi curbati-o prin asezarea unei bile pe ea. Daca luati bila brusc, deformarea produsa initial se va reface cu viteza de propagare a sunetului in fata de masa. Spatiul insusi se comporta ca o retea tridimensionala, cam in acelasi mod. Un obiect mai mult sau mai putin masiv produce deformarea, tensionarea spatiului. Putem considera ca pentru aceasta deformare alocam o dimensiune suplimentara, daca vreti. Viteza de propagare a "sunetului" in "spatiu" este insa de 300000km/s. Rog prin "sunet" sa intelegeti orice fel de unda de camp cu masa nula. Electrica, magnetica, gravitationala. Ele sunt identice in acest aspect: practic implica tensionarea spatiu-timpului, curbarea acestuia pe cate o dimensiune suplimentara. Propagarea acestei deformari se face cu viteza limita de: o cuanta de spatiu intr-o cuanta de timp. Cuanta de spatiu are dimensiunea de approx 10^ -33 cm; cuanta de timp este de approx 10^-43 sec. Aceasta deformare, ca orice unda acustica, transporta energie. La sosirea pe un obiect, se va comporta ca unda sau corpuscul, in functie de capacitatea obiectului (particulei) de a absorbi (sau nu) (sau mai bine spus de a "interactiona cu") respectiva unda "sonora" (fie ea foton sau graviton).
Novice (313 puncte)
0 3
pe cuvant?
Ce este câmpul?
0 0
Nimic nu dispare totul se transformă.
0 plusuri 0 minusuri
Viteza câmpului gravitational este viteza lumini în vid
Dar in primul rand intrebarea ta incepe cu descrierea unei situatii imposibile, "daca soarele ar disparea din sistemul nostru solar."

Soarele nu ar putea sa dispara instantaneu din sistemul nostru solar, contravine principiului conservării energiei. Insa singura posibilitate ar fi ca o forta enorma sa actioneze asupra lui si presupunand ca aceasta forta ar fi indeajuns de puternica incat sa imprime soarelui o viteza oarecare, oricat de mare ar fi aceasta viteza nu ar putea sa depaseasca viteza lumini.

Deci atunci putem sa spunem cu certitudina ca daca ipotizam ca soarele ar fugi cu viteza lumini din sistemul nostru solar deformarea spatio temporala pe care masa-energia lui o determina in spatiu-timp inconjurator s-ar propaga cu aceasi viteza.

Si ar mai fi o varianta în care soarele s-ar putea transforma în energie conform principiului echivalenței si aceasta energie ar fi direcționată undeva această energie ar avea aceași intensitate a câmpului gravitational.
Cred ca raspunsul la intrebare te lamureste pe deplin
Novice (239 puncte)
...