Scientia
Scientia terras irradiamus
Newsletter Scientia
Ultimele întrebări la Q&A
| Scurtă istorie a descifrării misterului vieţii |
 |
| Premiul Nobel |
| Marţi, 10 Noiembrie 2009 13:01 |
|
CONŢINUTUL ARTICOLULUI
Introducere Anii '40 şi fascinaţia proteinelor 1944 - experimentul Avery-MacLeod-McCarty Descoperirea structurii de spirală dublă a moleculei de ADN ARN-ul - vărul ADN-ului Deceniul 7 al secolului trecut sau "De la ADN la proteină" Bibliografie O scurtă istorie a descifrării mecanismelor de funcţionare a vieţii la nivel atomic.
 James D. Watson Credit: wikimedia.org Comitetul Nobel i-a premiat în 3 rânduri, la disciplina chimie, pe savanţii care au lămurit aceste mecanisme, recunoscând astfel valoarea descoperirilor lor. Trilogia a început odată cu acordarea premiului, în anul 1962, lui James Watson, Francis Crick şi Maurice Wilkinson pentru elaborarea modelului atomic al moleculei de ADN. Al doilea premiu a răsplătit în anul 2006 munca lui Roger D. Kornberg care a explicat mecanismele de copiere a informaţiei genetice de la nivelul ADN-ului către molecula de ARN mesager.
În fine, în 2009, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat lui Ada E. Yonath, Thomas A. Steitz şi Venkatraman Ramakrishan pentru descifrarea structurii la nivel atomic a ribozomului, partea componentă a celulei la nivelul căreia sunt produse proteinele.
ANII '40 ŞI FASCINAŢIA PROTEINELOR 
Anul 1944 a mutat atenţia oamenilor de ştiinţă spre molecula de ADN. Schimbarea de optică s-a produs ca urmare a unui experiment realizat la Institutul de Cercetări în Medicină Rockefeller de către Oswald Avery, Colin MacLeod şi Maclyn McCarty. Experimentul a constat în introducerea de material ADN din componenţa unor bacterii moarte în bacterii vii, acestea din urmă suferind în consecinţă nişte transformări, şi anume devenind virulente (capabile să declanşeze boli), deşi înainte de inocularea cu material ADN străin nu posedau această abilitate. Deşi unul controversat, experimentul a atras după sine o serie de cercetări privind molecula de ADN şi a premers decodificarea structurii acesteia.
Un prim pas spre înţelegerea mecanismelor prin care ADN-ul transmite caracteristicile ereditare a fost făcut odată cu descifrarea structurii acestei molecule. La 28 februarie 1953 James Watson şi Francis Crick de la Laboratorul Cavendish al Universităţii Cambridge îşi anunţau reuşita în acest sens, după ani de încercări de a înţelege felul în care cele 4 nucleotide pot fi asamblate într-o structură tridimensională în cadrul moleculei părinte. Folosind tehnica difracţiei cu raze X, Rosalind Franklin de la Colegiul Regal din Londra obţinea o imagine din care reieşea, printre alte detalii, structura de spirală dublă a moleculei de ADN. Ulterior, biochimistul Erwin Chargaff descoperă că indiferent de provenienţă (bacterie, animal ori insectă), molecula de ADN conţine cantităţi similare de adenină şi timină (A şi T), respectiv de guanină şi citozină (C şi G). Acest aspect a dus la înţelegerea faptului că în cadrul spiralei duble există "pe orizontală" doar două perechi de nucleotide, adenina fiind mereu conectată cu timina, respectiv guanina cu citozina.
 Rosalind Franklin Credit: wikimedia.org Oamenii de ştiinţă au realizat că secvenţele de nucleotide de pe fiecare din catenele (laturile) spiralei duble constituie tocmai codul genetic atât de căutat. Tot atunci s-a născut ideea că secvenţele de nucleotide controlează secvenţele de aminoacizi din interiorul proteinelor. Noua întrebare pentru care trebuia găsit un răspuns era legată de modalitatea prin care secvenţele de material ADN determinau configuraţia aminoacizilor din structura proteinelor.
ARN-ul - VĂRUL ADN-ului În paralel cu descoperirile privind structura ADN-ului, creştea şi interesul comunităţii ştiinţifice pentru un alt acid nucleic: ARN - acidul ribonucleic. Similar ADN-ului, ARN-ul are şi acesta în componenţă secvenţe formate din doar 4 nucleotide, cu diferenţa că aici uracilul (U) ia locul timinei (T). La începutul anilor '50 se descoperise că majoritatea moleculelor de ARN se găsesc în citoplasmă. Tot atunci s-a înţeles faptul că citoplasma este locul unde iau naştere proteinele. În 1958, componenta celulară la nivelul căreia sunt sintetizate proteinele primea numele de ribozom (anterior purtase denumirea de corpuscul al lui Palade). În structura sa există proteine şi molecule de ARN ribozomal (rARN).
DECENIUL 7 AL SECOLULUI XX - DE LA ADN LA PROTEINĂ
Adaugă acest articol la site-urile tale favorite de Social Bookmarking! Mulţumim!           |
În 1859 Charles Darwin publica "Evoluţia speciilor", carte care va revoluţiona modul de înţelegere a evoluţiei vieţii pe Pământ. Ulterior, această teorie va fi confirmată de cercetători, dar această confirmare se va face în mai multe etape, de-a lungul a 150 de ani. Acest articol trece în revistă istoria descifrării misterelor vieţii.| Alte articole din aceeaşi categorie: | |