Orice (ne)psiholog din țara noastră știe de psihiatrul Carl Gustav Jung. Unii, școliți excepțional, au impresia că e psiholog. Cei mai mulți știu că dumnealui are o teorie despre întunecimea omului sau arhetipul Umbrei, la pièce de résistance din colecția de arhetipuri aflată în inconștientul colectiv. Jung credea că psihismul uman conține în inconștientul colectiv pokemoni, scuze!, arhetipuri, adică imagini primitive moștenite de la antecesorii noștri din timpuri preistorice.


În domeniul psihologiei personalității, acei cercetători psihologici care n-au înghițit gălușca lui Carl Jung s-au concentrat în ultima decadă pe studiul empiric al întunecimii personalității. Ei s-au întrebat ce anume face ca un aspect al personalității să poate fi considerat ”întunecat”. Pare o întrebare legitimă, date fiind observațiile empirice care ne arată că anumite persoane se comportă în feluri periculoase ori tulburătoare pentru lumea noastră.

Să fie ”întunecimea” un adjectiv revelator pentru valența imorală a personalității întunecate? Evident că nu e, dacă gândești corect. Conotația moralizatoare vine dintr-un defect logic, numit ”eroarea moralistă” opus ”erorii naturaliste”. Să ne amintim în ce constă. Când cineva trage o concluzie doar pe baza a ceea ce ar trebui (sau nu) să fie.

Forma logică e așa: X ar trebui să fie, prin urmare, X este. Cum e partea întunecată a personalității? Nu poate fi decât ”rea” sau ”greșită”, zice cineva neștiind că faultează logica. (Mare scofală! Cine mai are nevoie de ea?!). De acum încolo, cinevaul nu mai ești tu. Poți fi conștient(ă) că faultezi logica prin astfel de evaluări moralizatoare.

Nu înseamnă că un individ cu personalitate prea întunecată nu poate, prin comportamentele sale, să provoace pagube sociale, uneori, înfiorătoare. Trăsăturile personalității întunecate poartă un potențial comportamental distructiv și au un impact negativ de multe ori extins social. Spre exemplu, anumite trăsături întunecate sunt corelate cu comportamente de violență sexuală.

Dar și trăsăturile luminoase, dacă sunt extreme, pot duce la probleme de interacțiune. O bună conștientizare (sau atenția asupra sinelui) e considerată o trăsătură dezirabilă, dar persoana cu o conștientizare de sine exagerată poate deveni rigidă, iar cea cu deficit la conștientizarea sinelui poate fi impulsivă și neserioasă. Un alt exemplu, adesea întâlnit în ședințele mele private, e trăsătura ambiției sau dorința de realizări, fațetă la superfactorul conștiinciozitate (modelul Big Five). Accentuarea ei spre un scor extrem duce la perfecționism, care e asociat pozitiv cu simptome depresiv-anxioase.

Totuși, observăm că trăsăturile luminate, chiar în doze extreme, nu au ecoul tulburător la nivel social al celor întunecate. Trăsăturile luminate, chiar în doze extreme, sunt periculoase pentru persoana care le manifestă și nu pun în pericol integritatea psihologică și fizică a celor din jur, așa cum se întâmplă în cazul trăsăturilor întunecate.  

Ideea e că putem cu ușurință să ne imaginăm scenarii în care orice trăsătură poate deveni ”întunecată” odată ce manipulăm dozajul ei. Deduci principiul ”liniei de mijloc”? Pesemne că sufăr de dragul lui. Atunci, cum să le distingem de cele ”întunecate”? Dar mai înainte care sunt ele?



Triada întunecată

Cea mai mare atenție empirică a primit o constelare de trăsături, numită triada întunecată. Triada a fost descoperită de cercetătorii sufletului care au contemplat bolta cerească și au născocit combinațiile astrale. Evident, glumesc. Orice psiholog clinician ar trebui să cunoască (și să-și cunoască) triada, am scris sau zis, așa în trecere, dintr-o ipostază normativă, dar fără ghicit în astrograme.

Triada întunecată cuprinde trăsăturile: narcisism, psihopatie și machiavelism

» Narcisismul se referă la sentimente exagerate de grandomanie, preocupare de sine și omnipotență. Acest construct psihologic a fost numit după Narcis din mitologia greacă, care s-a înecat din fascinație pentru propriul chip reflectat de oglinda apei.

Narcisismul tinde să creeze dificultăți interpersonale, deoarece ceilalți ajung să fie epuizați de tendințele egocentrice, grandioase și tiranice. Să ai în preajmă un asemenea individ te aduce la surmenaj. Nici nu vreau să mă gândesc că îți poate fi șef(ă) sau partener(ă). E o sursă de stres permanent, fiindcă nevoia lui de adorație e insațiabilă, în timp ce are vizavi de tine așteptări imperative fanteziste. Deci tu, sclava Isaura, trebuie să fii la dispoziția dumnealui, împăratul. Avem și versiunea feminină: tu sclav, iar dumneaei regina. Ai înțeles tragicomedia.

» Psihopatia e cea mai violentă trăsătură din triadă. Ea se referă la impulsivitate, căutarea senzațiilor tari, duritate, dominanță fără frică și agresiunea interpersonală. Dacă narcisicul are o notă hazlie, cu aparența unui bufon într-o viziune comică, deși poate deveni ostil dacă nu-i cânți în strună, cu psihopatia nu mai e de glumă.

Psihopatia mai accentuată (conform triadei) face ca un individ să semene cu o bombă cu TNT. Cum o fi să ai în preajmă o ”bombă amorsată”? Nu știi când explodează și nu știi ce te-a lovit. Desigur, din cauza ta, deoarece te comporți incorect, în timp ce dânsul respiră și transpiră moralitate și bunăvoință într-o lume injustă care i se opune. Cameleonic și fără scrupule, poate turna minciuni (și răstălmăci) cu toptanul de dimineața până seara, fără să-i pese de nimeni și nimic.

Mi s-a întâmplat să consult oameni aflați în relație cu asemenea creaturi. Brrr! Mă trec fiori reci pe șira spinării… Pe unde trece bizara creatură rămân doar ruine de parcă a trecut taifunul. Într-adevăr, psihopatia seamănă cu o tornadă. Fascinează și totodată te înfioară. Când te trezești, dacă te trezești, descoperi pagubele. Trăsăturile psihopatice au o prevalență de 0,6% din populație, cel puțin în Regatul Unit.*.

» Machiavelismul vine, desigur, de la Niccolo Machiavelli, care a fost consilierul politic al familiei Medici. În opera sa faimoasă ”Prințul” descrie mai multe strategii de manipulare ce-i consacră peste veacuri numele.

Trăsătura machiavelică reflectă o orientare extremă asupra sinelui, în care individul poate utiliza orice mijloace necesare ca să-și atingă scopurile. Indivizii accentuați machiavelic sunt calculați și reci, pregătiți cu o agendă ascunsă, unde își notează manevrele, urmărindu-și scopurile nedeclarate. În aceste calcule, sentimentele și nevoile altora nu contează, decât în măsura în care pot fi manipulate pentru interesul personal. Nu manifestă agresivitatea psihopatiei, fiind mai degrabă precauți, căutând să-și mențină camuflajul.

Între aceste trei trăsături există diferențe și similarități. Spre exemplu, trăsătura ce poate duce la agresiune interpersonală e psihopatia, nu și celelalte, chiar dacă toate implică o componentă tiranică și disprețul față de ceilalți.

Conform literaturii empirice, trăsăturile triadei împart următoarele aspecte întunecate:
:: antipatie
:: asprime
:: escrocherie
:: egocentrism
:: absența modestiei și onestității (pe dos, trufie și duplicitate)
:: tendința către manipulare interpersonală și exploatare în beneficiul propriu.

Nici nu-mi trecu prin minte un anume individ, personaj public prea întunecat pentru gustul meu. Pesemne nu și pentru gustul unor concetățeni cu gândirea blocată probabil la stadiul operațiilor concrete.

Dar merită să reții că o parte întunecată ne caracterizează variabil pe noi toți. Fiecare individ manifestă diferite combinații de triadă întunecate ca parte (sau factor) din tabloul general al personalității.

Mi se pare important să nu consideri trăsăturile de personalitate la modul absolut. Gândirea în termeni categoriali și absoluți mă înspăimântă prin demonii ce-i poate crea. Chiar dacă apelăm în descrieri la categorii, putem ține cont de principiul variabilei continue. Înseamnă să privim la o trăsătură, precum psihopatia, ca fiind variabilă pe un continuum. Prin contrast, o perspectivă dihotomică ne informează că un individ ori e psihopat, ori nu e! Gândirea alb-negru ne simplifică realitatea, dar cred că putem gândi ceva mai nuanțat, deoarece realitatea ni se dezvăluie într-o multitudine de nuanțe. Numai individul cu o vedere mioapă înțelege lumea prin două lentile, până și ele, mutual exclusive. Iar asta nu anulează, ca să vezi mirare, existența unei realități în două nuanțe (ex: dualitatea undă-particulă sau ”switch on/off”). Vestea bună e că miopul poate fi ajutat să descopere bogăția nuanțelor. Sigur, mai trebuie să și vrea.

Manifestă o personalitate mai întunecată acei oameni care obțin un scor înalt la trăsăturile triadei. Ei sunt aceia care par, la prima impresie, șarmanți și măgulitori. După alte interacțiuni cu ei, se pot dovedi ”toxici” prin aceea că tind să-i exploateze pe ceilalți și felul lor de acțiune e exclusiv spre beneficiul personal. Te pot fura cu zâmbetul pe buze și pot escroca cu aceiași ușurință cu care respiră pe oricine, indiferent de statusul social. Pot inventa scuze, răstălmăci faptele și găsi cu mare ușurință raționalizări înainte să încheie întrebarea, lăsând impresia, după caz, că sunt victime ale unui sistem injust, cei mai corecți afaceriști ori conducători, bravi apărători de valori nobile într-o lume imorală sau sfinți cu misiuni divine. Filmul ”Ocean’ s Eleven” ilustrează un tablou relativ complet de personalități întunecate. Completează cu filmul ”Con Air” ca să observi versiuni și mai întunecate. Dar, poți arunca o privire la știri ca să afli de câțiva doctori sau politicieni (ori ambele), pentru că viața bate filmul.

Am căutat pentru tine un site unde, completând un chestionar de încredere, poți descoperi propriul întuneric și... poţi face lumină. Dacă vrei să afli în ce măsură și care dintre trăsături îți definesc personalitatea întunecată, poți da clic aici. Și dacă dai clic, mi-e clar că întunecimea ta poate fi controlată și orientată valoric. Înseamnă că vrei să devii o persoană mai bună.



Referinţe:
: Coid, J., Yang, M., Ullrich, S., Roberts, A., & Hare, R. D. (2009). Prevalence and correlates of psychopathic traits in the household population of Great Britain. International Journal of Law and Psychiatry, 32(2), 65-73.
: Furnham, A., Richards, S. C., & Paulhus, D. L. (2013). The Dark Triad of personality: A 10 year review. Social and Personality Psychology Compass, 7(3), 199-216.

Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului