În ziarul Gândul găsesc că "Persoanele juridice titulare ale unui contract de leasing financiar pentru o cladire sau un teren trebuie sa se prezinte la sediile Directiilor de Taxe si Impozite cu urmatoarele documente: declaratia tip de impunere, contractul de leasing financiar in original si copie xerox, dovada inregistrarii bunului in contabilitate, schita terenului sau a cladirii si certificatul unic de inregistrare in original si copie xerox." Las deoparte faptul că în 2009 un ziar ce se consideră elitist nu e în stare să publice varianta electronică  folosindu-se de diacritice.

Comentarii -

Pe site-ul revistei Ştiinţă şi Tehnică aflu că "Teoria Generală a Relativităţii reprezintă însă poate cel mai extraordinar exemplu de izbândă totală a gândului". O fi, nu o fi aşa, nu discut, dar mă întreb: chiar cel mai extraordinar? Se întâmplă ca extraordinar să nu aibă grad de comparaţie, conţinând în sine superlativul. Extraordinar înseamnă incredibil, fenomenal, foarte bun etc. Nu poţi spune, de exemplu, făcând înlocuirea, cel mai foarte bun, pentru că nu are sens o atare punere laolaltă de cuvinte.

Comentarii -

În revista Descoperă, citesc aici următorul titlu: A fost Einstein ultimul mare geniu? Şi geniu, şi mare? Geniu se referă la o capacitate creatoare extraordinară ori la o persoană cu o astfel de capacitate. Geniu este unul dintre acele cuvinte care exprimă anumite însuşiri în cel mai înalt grad, iar orice element de întărire este inutil, ba mai mult, pleonastic.

Comentarii -

Dacă afirmăm că ”filozofia lui Schopenhauer ne este familiară”, spunem în fapt că ne este cunoscută, apropiată, inteligibilă. Dacă, în schimb, zicem că ne este familială, vom comite o greşeală, folosind impropriu termenul familial, care are sensul de ”legat de familie, privitor la familie”. Putem afirma, de pildă, că ”Neînţelegeri familiale m-au oprit de la candida pentru postul de director”.

Comentarii -

Literar se referă la literatură. Literal, în schimb, semnifică ”literă cu literă, cuvânt cu cuvânt”.

Comentarii -

Adeseori aceşti termeni se folosesc în mod greşit, original în locul lui originar şi invers. Deşi sunt foarte apropiate ca pronunţie, au sensuri complet diferite.

Original are sensul de nou, neimitat după altcineva ori personal, pe când originar înseamnă atât ”dintr-un anume loc”, cât şi ”iniţial, în forma de început”.

Pentru o explicaţie detaliată a celor doi termeni puteţi consulta Dicţionarul Limbii Române.

Comentarii -

Au fost alegeri (30.12.2008). Partidul Social Democrat a căștigat mai multe voturi decât Partidul Democrat Liberal, dar mai puține mandate în parlament. Președintele PSD, Mircea Geoană, spune că este câștigătorul moral al alegerilor. Emil Boc, președintele PDL, spune că din punct de vedere moral, PDL are dreptul la impunerea prim-ministrului. Ce caută cuvântul moral în atare exprimări? Ce vor să spună respectivii politicieni folosind cuvântul moral în contextele arătate?

Comentarii -

Iată în continuare o serie de pleonasme pe care le puteţi auzi în mod curent în discuţii banale, într-un supermarket, dar şi la televizor ori la radio. Dacă mai ştiţi şi alte pleonasme decât cele menţionate mai jos, nu ezitaţi să le menţionaţi la comentarii.

Comentarii -

 

Profesiune de credinţă: declaraţie publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale.

Sub beneficiu de inventar: în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.

În contumacie: în lipsă, fără a fi fost prezent la proces.

E cam albastru: cam neplăcut, dificil.

A pune la index: a trece o carte în lista celor interzise (biserica catolică); prin extensie, înseamnă a trece un individ, o faptă pe o listă imaginară a răului.

Comentarii -

 

A apărea, nu a apare.

A dispărea, nu a dispare.

A plăcea, nu a place.

A displăcea, nu a displace.

A tăcea, nu a tace.

A vedea, nu a vede.

Comentarii -

 

Greşit:

  • Jandarmul care îl bat manifestanţii stă cu noi în bloc
  • Copilul care l-am văzut înjurând a primit un premiu pentru bună purtare.
  • Votul care l-am dat ieri a fost anulat.

    Comentarii -

 

Corect:

  • Prietenul al cărui câine nu muşcă e aici.
  • Prietena al cărei câine nu muşcă e aici.
  • Prietenul a cărui pisică este albă a plecat.
  • Prietena a cărei pisică este albă a plecat.
  • Prietenul ai cărui câini nu muşcă e aici.
  • Prietena ai cărei câini nu muşcă e aici.
  • Prietenul ale cărui pisici sunt albe a plecat.
  • Prietena ale cărei pisici sunt albe a plecat.
  • Prietenii al căror câine nu muşcă sunt aici.
  • Prietenele al căror câine nu muşcă sunt aici.
  • Prietenii a căror pisică este albă au plecat.
  • Prietenele a căror pisică este albă au plecat.
  • Prietenii ai căror câini nu muşcă sunt aici.
  • Prietenele ai căror câini nu muşcă sunt aici.
  • Prietenii ale căror pisici sunt albe au plecat.
  • Prietenele ale căror pisici sunt albe au plecat.

 

Comentarii -

 

Corect: Nominativ-acuzativ

Masculin:

  • Eu (pe mine) însumi
  • Tu (pe tine) însuţi
  • El (pe el) însuşi
  • Noi (pe noi) înşine
  • Voi (pe voi) înşivă
  • Ei (pe ei) înşişi

 

Comentarii -

 

Greşit:

  • Este un reprezentant al hoţilor, al clasei hulită de oamenii cinstiţi.
  • Acest copil este fructul unei iubiri formidabilă.

 

Comentarii -