Străvechi nume de tradiţie românească, răspândit pe tot teritoriul ţării, Barbu a stat în atenţia etimologilor încă din secolul al XIX-lea. Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a ocupat pe larg de acest nume şi propune două soluţii pentru etimologia acestui nume: fie este o creaţie românească pe baza substantivului barbă, fie este o moştenire din onomastica latină, Balbus. Cercetări ulterioare ce au încercat să găsească originea latină a acestui nume leagă Barbu de Barbara, pornindu-se de la observaţia că persoanele numite Barbu îşi sărbătoresc ziua onomastică la Sf.Barbara (ce etimologic are semnificaţia de "străin").