Scientia
Scientia terras irradiamus
Ultimele intrebari pe QA
- Intre ce limite in spatiu pot fi situati satelitii pentru a nu cadea pe Pamant si a nu se pierde in spatiu?
- Ce inseamna ca doua particule sunt in stare de inseparabilitate cuantica (quantum entanglement)?
- Inexistentei unor valori exacte ale numerelor irationale nu ii corespund anumite limitari in lumea fizica?
- Cum functioneaza bumerangul? De ce revine la aruncator?
- Este adevarat ca in caz de otravire laptele elimina substanta toxica? Cum?
- Cate zile se poate trai fara mancare? Dar fara apa?
- Este materia o formă a energiei?
- Ce semnificatie fizica se poate atribui numerelor irationale?
- Care e procedura ideala cand simtim ca masina aluneca pe gheata?
- Bere sau vin ?
- Pro şi contra: "Dumnezeu este Universul".
- Cum functioneaza un antibiotic?
- A vazut cineva documentarul "The Secret"?
- Demonstraţi că nu există Dumnezeu.
- Credeti ca se va descoperi viata in lacul Vostok?
- Mai sunt și alte țări (excludem Danemarca) în care învățământul să fie gratuit? Mă refer la facultăți
- Putem fi siguri că oamenii percep lumea într-un mod similar?
- De ce atomul de Hidrogen (protiu) nu are neutroni?
- Care este originea expresiei: "a face pe dracu-n patru"?
- Cum s-a ajuns ca învățământul să fie gratuit în Danemarca?
- Ce a generat big bang-ul?
- Se poate comunica între două calculatoare cu ajutorul unei transmisii FM?
- De ce voltajul incepe sa oscileze descrescator ca urmare a interactiei cu UV-ul?
- Ce va ramane in urma noastra atunci cand toti vom disparea?
- Vantul bate cu 100 Km/h la temperatura de + 20 si la - 20 grade C; cand are forta mai mare?
Concursul "Medicina azi"! (06.02-25.05)
Este în desfăşurare un nou concurs Scientia. Pentru detalii, citiţi regulamentul concursului.
| Cât de nebuni sunt nebunii? |
|
|
| Experimente cu oameni |
| Scris de Scientia.ro |
| Marţi, 19 Mai 2009 16:52 |
|
Mai întâi, o serie de pseudo-pacienţi au încercat obţinerea internării în diverse spitale psihiatrice de pe teritoriul S.U.A. simulând simptome precum auzul unor voci stranii, pentru ca în cadrul celui de-al doilea studiu personalului unui spital psihiatric de renume să i se ceară identificarea potenţialilor impostori din rândurile celor care solicitau internarea.
![]() Dr. David L. Rosenhan Credit: stanford.edu
EXPERIMENTUL ÎN VIZIUNEA LUI ADAM CURTIS
EXPERIMENTUL PSEUDO-PACIENTULUI
În cadrul acestui experiment, opt subiecţi selectaţi de Rosenhan, toţi perfect sănătoşi, au încercat să obţină internări în spitale psihiatrice simulând diverse simptome. Toţi cei 8 au reuşit în încercările lor, fiind diagnosticaţi cu schizofrenie (7 dintre ei), respectiv ca fiind maniaco-depresiv, în cazul celui de-al optulea. După internare niciunul dintre subiecţi nu a fost privit şi catalogat ca fiind un impostor de către personalul de specialitate al spitalelor alese, deşi, în mod paradoxal, unii dintre adevăraţii pacienţi se pare că bănuiau, conform relatărilor ulterioare ale subiecţilor, că aveau de-a face cu oameni sănătoşi. Toţi au fost externaţi cu diagnosticul "schizofrenie în remisiune", după intervale de timp cuprinse între 7 şi 52 de zile de la internare, cu o durată medie a şederii în spital de 19 zile. Ca o ironie, dacă personalul spitalelor a manifestat tendinţa de a cataloga comportamentul falşilor bolnavi în termeni asociaţi unor boli mintale (de pildă, obiceiul unuia dintre subiecţi de a lua notiţe a fost interpretat ca unul patologic), pacienţii reali, cu adevărat suferinzi de boli psihice, i-au acuzat pe unii dintre experimentatori că sunt jurnalişti de investigaţie pe baza aceloraşi observaţii asupra comportamentului acestora. EXPERIMENTUL FALSULUI IMPOSTOR Pentru acest al doilea studiu Rosenhan a folosit un spital de psihiatrie de renume, prezentând personalului medical de acolo rezultatele primului studiu. Rosenhan a dorit să testeze dacă în aceste condiţii impostorii puteau fi deosebiţi de pacienţii reali, astfel că a provocat medicii psihiatri să identifice potenţialii "pseudo-pacienţi" de-a lungul unei perioade de 3 luni de zile. În realitate, Rosenhan nu a trimis niciun pacient-impostor. Cu toate acestea, din 193 de pacienţi, 41 au fost consideraţi impostori, iar alţi 42 suspecţi de acelaşi lucru.
Pe baza celor constatate, concluzia lui Rosenhan nu putea fi decât una singură: orice procedură de diagnoză care prezintă un risc atât de mare de eroare nu poate fi una vrednică de încredere. Rosenhan îşi încheia studiul susţinând cinic faptul că, în mod cert, cei sănătoşi nu pot fi deosebiţi de cei instabili mental în spitalele psihiatrice. Au urmat şi alte studii pe tema validităţii metodelor de diagnoză în psihiatrie, precum cele realizate de Maurice K. Temerlin în anii '70, respectiv Loring şi Powell în 1988, care s-au încheiat cu concluzii asemănătoare. A ieşit în evidenţă şi faptul că în instituţiile psihiatrice există un real pericol al depersonalizării pacienţilor, care vine ca o consecinţă aproape firească a aplicării etichetei de "bolnav psihic" şi al diagnosticării foarte rigide. Autorul a sugerat ca o potenţială soluţie schimbarea metodologiei utilizate în instituţiile de profil şi orientarea spre studiul comportamentului şi problemelor specifice fiecărui pacient în parte, iar nu spre o diagnoză extrem de riguroasă şi conformă cu standarde medicale adesea perimate. Au fost formulate şi recomandări în vederea îmbunătăţirii sistemului de educaţie de specialitate, dar şi pentru responsabilizarea angajaţilor spitalelor psihiatrice spre a fi mai receptivi şi mai buni cunoscători ai tipului de psihologie socială aplicabilă cu succes în aceste aşezăminte. BBC HORIZON - "CÂT DE NEBUN EŞTI?" În 2008, prestigiosul program de popularizare a ştiinţei, Horizon, difuzat încă din 1964 de BBC, a dedicat două episoade unei problematici asemănătoare întreprinderilor experimentale ale lui David Rosenhan. Programul, al cărui nume ("How mad are you?") este parafrazat în titlul articolului de faţă, pune în scenă un experiment în cadrul căruia 10 concurenţi, dintre care 5 fuseseră diagnosticaţi anterior cu boli de natură psihică, sunt supuşi unor serii de teste, urmăriţi îndeaproape şi intervievaţi de 3 experţi cu îndelungată experienţă în domeniul psihiatriei, scopul final fiind identificarea de către specialişti a celor bolnavi şi a afecţiunilor acestora. ![]() Grupul celor 10 voluntari participanţi la experimentele din cadrul programului BBC Horizon "How mad are you?" Credit: guardian.co.uk
Cei cinci voluntari cu antecedente psihiatrice, care fuseseră diagnosticaţi în trecut cu maladii precum anorexie, depresie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă sau anxietate socială, sunt în prezent stabili şi echilibraţi din punct de vedere mental, ducând o viaţă de zi cu zi aproape normală. Cei 10 voluntari trebuie să îndeplinească sarcini foarte diverse, cum ar fi susţinerea unui spectacol de comedie în faţa celorlalţi (în scopul observării simptomelor asociate cu anxietatea socială), teste de inteligenţă, participarea la un joc de paintball (presupune socializare şi spirit de echipă), estimarea gradului de deformare a unor fotografii în care apar ei înşişi (anorexicii şi bulimicii sunt predispuşi la estimările cele mai neconforme cu realitatea) sau curăţarea unui grajd (psihozele sunt adesea asociate cu frica patologică de a contacta diverse boli, cu simptome vizibile în timpul unei asemenea operaţiuni). Întrebarea care se pune este: vor fi capabili experţii, urmărind cei 10 voluntari "la lucru" în timpul executării diferitelor taskuri, să îi localizeze pe cei bolnavi şi să identifice bolile acestora?
Pe de o parte un show de televiziune foarte atractiv, programul vrea să scoată în evidenţă şi foarte fina linie de demarcaţie între sănătate mintală şi nebunie. Maladiile psihice sunt extrem de greu de diagnosticat şi de diferenţiat. Documentarul este presărat şi cu o serie de intermezzo-uri teoretice în care sunt prezentate caracteristicile diferitelor boli psihice, dar se opreşte şi asupra întrebării dacă nu cumva este posibil ca simptome caracteristice unor asemenea boli să fie întâlnite la fiecare dintre noi. Programul face referire şi la experimentele lui Rosenhan, studii care au transformat radical modalităţile de diagnoză folosite la vremea respectivă.
_ Citiţi şi: _________ Enciclopedia Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Rosenhan_experiment
|
| Citeşte şi: |
|---|
.
|


Să zicem că nu aveţi ce face şi vă prezentaţi la poarta unui spital de boli mintale spunând că auziţi voci şi aveţi vedenii. Ce vor spune doctorii? Cel mai probabil, după o atentă examinare, vă vor interna cu un diagnostic dintre cele mai cutremurătoare, deşi nu aveţi nimic... Nu credeţi? Unii chiar au făcut testul... Citiţi aici detalii.

Comentarii
In primul rand aici se vorbeste despre schizofrenici, care au capacitatea de judecare mai limitata din cauza bolii.
Victimele le faceti insa in randul paranoicilor, care cauta cu disperare exact acest gen de articole, pentru a-si aduce argumente ca nu sunt bolnavi. Iar acestia rationeaza foarte bine, iar argumentele voastre vin sa intareasca rezistenta pentru un tratament specializat.
Pacat. In familia mea ati facut deja o victima, fiindca din history-ul cautarilor ei am ajuns la voi. Si abia incepea sa accepte ca are probleme.
RSS pentru acest articol.