Scientia

Memoria autobiografică sau ”episodică” desemnează abilitatea noastră de a ne aminti experienţe din trecut şi este diferită de memoria semantică, alcătuită din cunoştinţele factuale despre lume. Experimente recente examinează fixarea amintirilor.

Conform psihologilor Youssef Ezzyat şi Lilei Davachi, psihologia a omis până acum să investigheze formarea memoriei autobiografice, modul în care creierul organizează continuitatea experienţelor trăite într-un sistem de episoade distincte. O serie de experimente recente oferă primele rezultate privind mecanismul de organizare a amintirilor de către creier.

Primul experiment

Ezzyat şi Davachi au făcut primul pas. Au rugat 23 de participanţi să citească şase poveşti conţinând zeci de propoziţii despre un personaj care execută activităţi cotidiene. Fiecare propoziţie era expusă pe rând pe un ecran. Un fapt crucial era acela că o parte mică a propoziţiilor începeau cu ”Ceva mai târziu...”, stabilind astfel un reper temporal în poveste; sfârşitul unui episod şi începutul altuia. Comparativ, un număr mic de propoziţii de control începeau astfel: ”O clipă mai târziu...”,  indicând că propoziţia următoare aparţinea aceluiaşi episod, nu unuia nou.

După o pauză de zece minute, participanţilor li s-a dat un test de memorie surpriză. Primind o propoziţie din poveste, ei aveau sarcina de a-şi aminti propoziţia care urma. Descoperirea cheie a fost aici faptul că participanţii îşi aminteau mai greu o propoziţie care urma după o limită temporală. Era ca şi cum informaţiile din interiorul unui episod erau cumva unite, în timp ce între informaţiile regăsite de-a lungul a două episoade erau separate.

Al doilea experiment

A fost efectuat şi un al doilea studiu similar cu primul, cu excepţia faptului că de această dată creierele a nouăsprezece participanţi au fost scanate în timpul citirii iniţiale a propoziţiilor. Ezzyat şi Davachi au identificat tipare de activitate neurală în regiuni diferite ale cortexului prefrontal şi girusului mediu-temporal, care erau în corelaţie fie cu procesarea la nivelul evenimentului, fie cu formarea graniţelor dintre acestea. Aceste tipare de activitate neurală au fost mai vizibile la acei participanţi care au arătat efecte comportamentale de separare a episoadelor mai pregnante la nivelul memoriei.

”Experimentele noastre reprezintă un pas important către înţelegerea felului în care perceperea evenimentelor şi segmentarea influenţează structura memoriei pe termen lung”, au concluzionat cercetătorii. ”Rezultatele comportamentale sprijină ipoteza că segmentarea evenimentelor modelează organizarea memoriei pe termen  lung; rezultatele RMN (scanarea creierului) leagă aceste efecte ale memoriei de activitatea cerebrală ce ţine de întreţinerea informaţiilor şi integrarea acestora în cadrul unor evenimente.”

Textul reprezintă traducerea articolului How is autobiographical memory divided, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul editorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache