Scientia

Data viitoare când vă confruntaţi cu rezolvarea unui exerciţiu de creativitate încercaţi să rezolvaţi mai întâi acea problemă pentru altcineva. Potrivit lui Evan Polman şi Kyle Emich, suntem mult mai capabili să gândim inovativ atunci când gândim în favoarea altora.

Aceasta este cea mai nouă descoperire în interpretarea teoriei abstractizării, un concept intrigant care sugerează că numeroase aspecte ale distanţării psihologice ne pot afecta modul de gândire.

A fost demonstrat spre exemplu că o distanţă fizică şi temporală mai mare ne ajută să gândim mai abstract, astfel încât suntem mult mai capabili să rezolvăm o problemă dacă ne imaginăm că ne confruntăm cu ea într-un loc îndepărtat sau/şi într-un moment viitor. Polman şi Emich au demonstrat că distanţarea socială poate avea aceleaşi beneficii psihologice.

De-a lungul a patru studii pe sute de studenţi, Polman şi Emich au descoperit că participanţii erau mult mai creativi în rezolvarea unei probleme de evadare din turn dacă îşi imaginau că altcineva e închis în turn, nu ei înşişi (cu o rată de succes de 66% vs. 48%). Pe scurt, problema turnului le solicită să explice cum un prizonier a evadat din turn prin folosirea unei frânghii care era cât jumătate din lungimea turnului. Soluţia era aceea că frânghia putea fi divizată în două frânghii mai subţiri care puteau fi înnodate.

Cercetările au prevăzut o marjă de posibili factori perturbatori, incluzând încrederea în propriile cunoştinţe în comparaţie cu ale altora, implicarea emoţională şi sentimente de ataşament. Niciunul dintre aceşti factori nu a produs o diferenţă majoră în rezultatul final. Pe de altă parte, în rândul participanţilor care s-au confruntat cu problema turnului, cei care au găsit soluţia au afirmat că au perceput turnul ca fiind foarte departe, fapt care susţine opinia cercetătorilor conform căreia rezolvarea unei probleme pentru un străin este mai uşoară datorită sentimentului de distanţare psihologică pe care îl creează.

Studiul are şi câteva limitări – participanţii nu ştiau pentru cine rezolvă problema. Atunci când se pune problema aplicării acestei reguli în viaţa reală, cu siguranţă vor exista diferenţe în privinţa rezultatului în funcţie de persoana a cărei problemă încercăm să o rezolvăm – un străin, o rudă sau un manager. Cercetările viitoare ar putea studia în detaliu acest aspect.

“Implicaţiile practice ale descoperirii noastre sunt uimitoare în măsura în care au o aplicabilitate extinsă”, au concluzionat cercetătorii“. Iar descoperirea că deciziile luate pentru ceilalţi sunt mult mai creative decât deciziile personale nu constituie doar o informaţie valoroasă pentru cercetătorii din domeniul psihologiei sociale, marketingului şi managementului, dar de asemenea ar trebui să fie de maxim interes pentru negociatori, manageri, designeri de produse, specialişti în marketing şi publicitate, ca şi în alte domenii”.

Articol tradus de pe Research Digest Blog, cu acordul autorului, Christian Jarrett.