Conceptul de „emoţie" este asemănător celui de „timp", dacă nu ne întreabă nimeni, ştim ce este emoţia, dacă suntem însă întrebaţi, nu ne găsim cuvintele pentru a formula un răspuns. Problema este atât de obscură, încât încă nu există definiţii şi clasificări definitive pentru „emoţie", deşi atât filozofii (ca Aristotel, de pildă), cât şi psihologii s-au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Probabil că principala dificultate a definirii şi înţelegerii emoţiilor ţine de faptul că acest concept nu este la origine un termen ştiinţific, cu o definiţie precisă, ci un construct popular. Cercetătorii au sarcina dificilă de a descoperi ce vor să spună oamenii atunci când fac apel la aceste experienţe subiective numite emoţii şi care sunt mecanismele de funcţionare ale acestora.

O altă dificultate în calea unei ştiinţe precise a emoţiei o reprezintă limbajul în sine. Nu toate limbile au acelaşi set de termeni pentru a identifica emoţiile. În cazul limbii române este cunoscut cazul cuvântului „dor”, care, după analiza unui mare gânditor cum a fost Constantin Noica, are trăsături unice şi este de netradus în alte limbi. Cum cuvintele sunt vehiculele prin care exprimăm emoţiile, putem vorbi de „emoţii româneşti”, „emoţii americane”, „emoţii franţuzeşti” etc. Emoţiile, fiind parte specifică a naturii umane, sunt prezente în limbaj în construcţii diverse, unele extrem de complicate ca mesaj şi sub aspectul analizei sensului, ca „mă doare sufletul”, „îmi plânge inima” etc. Obişnuiţi cu ele, înţelegem sensul lor, dar trebuie să recunoaştem că este foarte greu să ştim care sunt simţămintele unei persoane care ni se plânge că „o doare sufletul”. Emoţia este o experienţă strict personală, greu de cuantificat în vreun fel.

Dacă o să încercaţi să citiţi dicţionarul (îl puteţi încerca pe cel afişat pe coloana din dreapta a site-ului) pentru a vedea cum este definită emoţia în diversele dicţionare ale limbii române, veţi observa, credem, pe de o parte că definiţiile diferă de la dicţionar la dicţionar, iar pe de altă parte că acestea nu sunt lămuritoare. Dacă dorim totuşi să identificăm acel ceva care pare a fi numitorul comun al definiţiilor, cred că am putea spune că emoţia este e reacţie mentală conştientă însoţită de modificări fiziologice şi de comportament. Nu lămuritor definitiv, dar suficient cât să ne facem o idee.

Cum nu ne-am propus să lămurim noi problema definirii emoţiilor, vom continua prin a oferi diverse clasificări ale acestora, pentru a ne face o idee asupra modului în care psihologii se raportează la emoţii.



PAUL EKMAN ŞI EMOŢIILE UNIVERSALE

Psihologul american Paul Ekman  de la Universitatea California (expert în studiul emoţiilor, manifestărilor acestora şi în studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristeţea şi bucuria. Universalitatea acestor manifestări poate fi tratate drept un puternic indiciu că aceste 4 emoţii sunt emoţii fundamentale, ce ţin de natura umană.

Primul care a constatat caracterul universal al emoţiilor a fost Charles Darwin, folosind această idee pentru a susţine teoria evoluţionistă,  motivând că emoţiile reprezintă modele de reacţie mentală întipărite în sistemul nervos.

CLASIFICAREA EMOŢIILOR DUPĂ DANIEL GOLEMAN

Psihologul Daniel Goleman (cunoscut în special pentru cercetările sale privind inteligenţa emoţională), face următoarea clasificare a emoţiilor:
Mânia: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, vexarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea și ura.
Tristețea: supărarea, mâhnirea, îmbufnarea, melancolia, mila de sine, singurătatea, disperarea și deprimarea.
Frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neînțelegerea, îngrijorarea, teama, spaima, groaza, fobia și panica.
Bucuria: fericirea, ușurarea, mulțumirea, binecuvântarea, încântarea, amuzamentul, mândria, plăcerea senzuală, răsplata, satisfacția și extazul.
Iubirea: acceptarea, prietenia, încrederea, amabilitatea, afinitatea, devotamentul, adorația, dragostea și mila.
Surpriza: șocul și mirarea.
Dezgustul: disprețul, aversiunea, detestarea și repulsia.
Rușinea: vinovăția, jena, supărarea, remușcarea, umilința și regretul.

Goleman afirmă că pe baza emoţiilor se formează predispoziţiile (ori, am spune noi, starea de spirit), care sunt mai puţin evidente/intense ca emoţiile, dar au o durată mai mare. Dincolo de predispoziţii sunt temperamentele, tendinţa de a-ţi aminte anumite emoţii şi care defineşte/determină comportamentul general al persoanei în anumite conjuncturi.

CERCUL EMOŢIILOR DUPĂ ROBERT PLUTCHIK

Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 „cercul emoţiilor", care constă din 8 emoţii fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale.

Emoţiile fundamentale pot fi observate pe cercul al doilea din imagine şi incluse în tabelul de mai jos.

 

Emoţii fundamentale Emoţiile opuse
Bucurie Tristeţe
Încredere Dezgust
Frică Mânie
Surpriză Anticipaţie
Tristeţe Bucurie
Dezgust Încredere
Mânie Frică
Anticipaţie Surpriză

 

Emoţiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb:
optimism
dragoste
supunere
înfiorare
dezaprobare
remuşcare
dispreţ
agresivitate.

 

Cercul emoţiilor
 
 

LISTA EMOŢIILOR DUPĂ W. GERROD PARROTT

În cartea sa „Emoţiile în psihologia socială", publicată în anul 2001, psihologul W. Gerrod Parrott stabileşte următoarea listă a emoţiilor:

Emoţie primară

Emoţie secundară

Emoţii terţiare

Dragoste Afecţiune Adoraţie, afecţiune, dragoste, atracţie, grijă, tandreţe, compasiune, sentimentalism
Dorinţă (sexuală) Excitaţie, dorinţă, pasiune, infatuare
Pasiune Pasiune
Bucurie Veselie Amuzament, extaz, jovialitate, plăcere, jubilare, satisfacţie, euforie
Entuziasm Entuziasm, zel, înfiorare, euforie
Satisfacţie Satisfacţie, plăcere
Mândrie Mândrie, triumf
Optimism Speranţă, optimism
Încântare Încântare
Uşurare Uşurare
Surpriză Surpriză Uimire, surprindere, stupefiere
Mânie Iritare Iritare, agitare, ţâfnă
Exasperare Exasperare, frustrare
Furie Mânie, furie, ostilitate, ferocitate, batjocură, acreală, dispreţ, resentiment, respingere
Dezgust Dezgust, repulsie, dispreţ
Invidie Invidie, gelozie
Tortură Tortură
Tristeţe Suferinţă Suferinţă, agonie, durere
Tristeţe Depresie, disperare, neajutorare, nefericire, durere, melancolie
Dezamăgire Dezamăgire, anxietate
Ruşine Ruşine, vină, regret, remuşcări
Indiferenţă Alienare, izolare, indiferenţă, singurătate, înfrângere, jenă, umilire, insultă
Simpatie Simpatie, milă
Frică Oroare Alarmă, şoc, frică, groază, teroare, panică, isterie
Nervozitate Anxietate, nervozitate, tensiune, nelinişte, îngrijorare, tristeţe

 

După cum puteţi vedea din clasificările oferite mai sus (există multe altele), nu există răspunsuri clare. Dezbaterea felului în care trebuie clasificate emoţiile continuă...


Despre emoții, un subiect care ne fascinează, am scris de-a lungul timpului mai multe articole.
Citește și:
Cum se formează emoțiile umane și cum pot fi acestea controlate?
Ce sunt, în fapt, emoțiile?
Cum își controlează omul emoțiile?
De ce este dificil să controlăm emoțiile
În ce măsură putem controla gândurile și emoțiile?
O explicație evoluționistă a emoțiilor
O scurtă istorie a emoțiilor
Emoțiile negative au utilitatea lor

BIBLIOGRAFIE
Daniel Goleman, Inteligenţa Emoţională
W. Gerrot Parrott, Emotions in social psychology: essential readings 
en.wikipedia.org/wiki/List_of_emotions

Scris de: Iosif A.
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Viky · 6 months ago
     Minunat articol!
    Ati putea adauga un articol despre sentimentele super complexe si oarecum "incalcite" ca de exemplu - nostalgia?