Scientia

Este uşor pentru noi să devenim prizonierii unor mentalităţi de tipul totul-sau-nimic. Un astfel de exemplu ar fi: o persoană cu probleme psihologice are, implicit, şi o viaţă nefericită. Dar această ipoteză este una greşită. Iată rezultatele unui studiu pe acest subiect.

Asta a dorit să demonstreze o echipă de psihologi pozitivişti din Olanda, care a studiat şapte mii de oameni pe o perioadă de trei ani. Într-adevăr, s-a arătat că participanţii cu probleme mentale sunt mai puţin fericiţi decât cei care nu suferă de astfel de afecţiuni, dar majoritatea (68,4%) din cei chestionaţi, prezentând tulburări de acest gen, a spus că a experimentat des astfel de stări de bine în perioada de patru săptămâni a studiului (în comparaţie cu cei 89,1% fără probleme psihologice). „Posibilitatea coexistenţei între fericire şi tulburările mentale are şi o relevanţă clinică”, afirmă Ad Bergsma şi echipa sa. „Dacă ne axăm pe ce merge prost în viaţa unui client şi uităm ce merge bine, putem limita rezultatele terapiei”, mai declară el.

Cercetătorii au alcătuit un eşantion reprezentativ pentru populaţia din întreaga ţară. Intervievatori antrenaţi au chestionat voluntarii personal sau prin telefon pentru a stabili semne ale problemelor psihologice din ultima lună, 16.5% din respondenţi prezentând o formă de tulburare psihică diagnosticată conform criteriilor de specialitate. Fericirea a fost măsurată prin intermediul unei întrebări ce viza frecvenţa stărilor de bucurie din ultimele patru săptămâni, pe o scală de la „niciodată” la „întotdeauna”. Declaraţiile oamenilor privind propria fericire, bazate pe această unică întrebare, dezvăluie totuşi un punct slab al acestui studiu.

Aşa cum se preconiza, printre cei cu probleme psihologice, gradul de fericire a fost mai scăzut la persoanele cu depresie sau tulburări anxioase (deşi un număr semnificativ dintre acestea au raportat frecvente momente de fericire). În opoziţie cu aceştia s-au aflat dependenţii de alcool, ce au prezentat o frecvenţă a stărilor de bine aproape egală cu a participanţilor sănătoşi. În ceea ce priveşte tulburările de alimentaţie sau psihozele, nu au fost îndeajuns de multe cazuri pentru a fi examinate separat.

Urmărind eşantionul în timp, cercetătorii au stabilit că prezenţa unui grad mai ridicat de fericire la începutul studiului a dus la rezultate mai bune privind recuperarea după tulburarea psihică. Analiza ulterioară a arătat că acest lucru se datorează faptului că un grad mai mare al stării de bine a condus la mai puţine tulburări mentale, vârsta şi o bună funcţionare emoţională (reprezentată de capacitatea de implicare într-o muncă sau alte activităţi) concurând şi ele către un rezultat pozitiv. Faptul că fericirea a fost asociată cu efectele benefice de mai târziu oferă un oarecare sprijin în validarea modalităţii de măsurare a fericirii.

„Cunoştinţele noastre despre problemele psihice sunt incomplete dacă ne uităm doar la partea negativă a acestui domeniu”, au declarat cercetătorii. „Acest studiu îşi propune să dezvolte viziunea asupra funcţionării pozitive şi a calităţilor oamenilor în contextul tulburărilor psihice.”