Scientia

Faptul de a nu fi capabil să te gândeşti la un cuvânt pe care eşti conştient că îl ştii poate să fie foarte frustrant. Ceea ce este deosebit de enervant la aceste stări de ”îmi stă pe limbă” este că adesea ni se întâmplă cu acelaşi cuvânt.

Asta în ciuda faptului că uşurarea pe care o simţim atunci când ne amintim în sfârşit un cuvânt care ne scăpa ne face să credem că sigur nu-l vom mai uita.

Motivul pentru care continuăm să ne împiedicăm de aceleaşi cuvinte nu are legătură doar cu faptul că acestea sunt neobişnuite sau ciudate. De fapt, conform lui Amy Warriner şi Karin Humphreys, când suntem într-o stare de ”îmi stă pe limbă”, învăţăm de fapt un mod greşit de a găsi cuvântul, diminuând astfel şansele de a ni-l aminti cu succes în viitor.

Treizeci de elevi au încercat să-şi amintească anumite cuvinte pe baza unor definiţii primite de la cercetători. Iată un exemplu: Cum se numeşte instrumentul cu ajutorul căruia se fac calcule prin împingerea unor bile de-a lungul unor baghete? Răspuns: abac. Dacă elevii raportau existenţa unor stări de ”îmi stă pe limbă”, atunci primeau fie 10 secunde, fie 30 de secunde înainte de a li se spune cuvântul.

Atunci când au fost testaţi două zile mai târziu cu ajutorul aceloraşi definiţii, elevii aveau şanse mai mari să experimenteze din nou o stare de ”îmi stă pe limbă” dacă petrecuseră 30 de secunde gândindu-se la cuvânt, decât dacă petrecuseră doar 10.

Cercetătorii au spus că această descoperire este în conformitate cu ideea că atunci când participanţii au aşteptat 30 de secunde, ei petreceau de fapt mai mult timp învăţând o cale greşită – consolidând astfel tiparul incorect de activare care le cauza senzaţia de ”îmi stă pe limbă”.

”Metaforic vorbind, e acelaşi lucru cu a-ţi învârti roţile în zăpadă, reuşind nimic mai mult decât să creezi un şanţ mai adânc”, au explicat cercetătorii.

Digest a întrebat-o pe Karin Humphreys ce implicaţii au rezultatele ei în oprirea reapariţiei stărilor de ”îmi stă pe limbă”. ”Dacă afli care este cuvântul cât mai repede posibil [căutându-l în dicţionar sau întrebând pe cineva], e grozav. Dacă cineva îţi spune cuvântul corect, ar trebui să-l repeţi şi tu. Nu trebuie neapărat s-o faci cu voce tare, dar repetă-l cel puţin în gând. Creând o altă amintire procedurală, poţi ajuta la ameliorarea efectelor erorii. Cu toate acestea, nici măcar aşa nu vei scăpa complet de efect. O altă posibilitate este ca dacă nu ţi-l poţi aminti, să încetezi să mai încerci, întrucât nu faci decât să te afunzi şi mai tare.”

Textul reprezintă traducerea articolului Why the same words keep getting stuck on the tip of your tongue, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache