Scientia

Scientia terras irradiamus

Microexpresiile faciale:ce gândeşte celălalt Imprimare Email
Psihologie
Scris de Alina Munteanu   
Miercuri, 17 August 2011 18:12

MicroexpresiiCu siguranţă mulţi dintre noi am trăit cu fascinaţie fiecare episod din serialul “Lie to me” şi ne-am imaginat cât de util ar fi dacă am stăpâni tehnica doctorului Lightman, personajul principal, de a citi emoţiile interlocutorului. Este de încredere această metodă?

 

 

 

Filmul se bazează pe descoperirea microexpresiilor faciale şi pe dezvoltarea unei ramuri a psihologiei în această direcţie.

Când a început totul? În anul 1872, Charles Darwin a scris cartea “Expresia emoţiilor la om şi animale” unde a avansat ideea existenţei unui registru universal de expresii faciale la om. Sursa acestei idei a constituit-o studiul etologic al “comunicării optice” dintre animale, care denumeşte totalitatea genurilor de semnale care sunt percepute vizual (forma mişcărilor sau gesturilor – limbajul gestual, forma posturilor - limbajul postural, culorile, desenele sau orice alte aspecte morfologice, receptate ca imagini, precum şi manifestările bioluminescente), cu semnificaţie plecând de la marcarea teritorială până la mişcări şi posturi rituale.

În anul 1938, Olla Klineberg a avansat idea ca expresiile faciale au specific cultural distinct, depinzând de moştenirea transmisă prin enculturaţie.

Studiul lui Paul Ekman
În 1965, Paul Ekman, cunoscut ca fiind printre primii 100 de psihologi de marcă ai secolului al XX-lea,  a derulat o serie de cercetări interculturale care au demonstrat teza universalităţii expresiei emoţiilor. El porneşte în studiul său de la ipoteza conform căreia expresiile faciale sunt programate ca parte naturală a emoţiilor. Aşadar, în concepţia lui Ekman, fiecare expresie emoţională are două expresii faciale: o expresie programată ereditar (care este comună tuturor culturilor) şi o expresie care variază cultural. Cercetarea a avut ca eşantion adulţi din medii culturale diverse care trebuiau să identifice emoţiile în 14 poze.  Rezultatele au indicat scoruri ridicate, ceea ce înseamnă că diferenţele culturale nu au avut influenţă notabilă asupra răspunsurilor. În acest moment s-a pus problema că mass-media ar putea influenţa alegerile respondenţilor prin tiparele transmise. Aşadar, s-a realizat un nou experiment în care au fost selectate 89 persoane neinstruite din Insulele Borneo, Arhipelagul Malaezian şi alte regiuni similare. În acest caz s-au selectat 3 fotografii reprezentând expresii faciale ale emoţiilor de bază pentru adulţi şi 2 pentru copii. Rezultatele au evidenţiat acorduri surprinzător de ridicate cu răspunsurile celor din ţările industrializate, cu deschidere spre mijloace mass-media. Acest rezultat indică existenţa universalităţii expresiilor faciale.

 



Ekman identifică expresii faciale universale
Ekman a mers mai departe cu cercetările sale şi în 1972  a identificat şase expresii faciale universale: furie, dezgust, teamă, bucuria, tristeţe şi surpriză. În 1990 a completat lista cu încă 11 expresii universale: amuzament, mulţumire, dispreţ, jenă, excitaţie, vină, mândrie, uşurare, satisfacţie, plăcere senzorială şi ruşine. Aşadar, după îndelungi experimente şi studii, psihologul a elaborat Codul Expresiilor Faciale - F.A.C.S. - care este o clasificare a expresiilor faciale umane. Acest manual este util atât psihologilor, cât şi altor categorii socioprofesionale care trebuie “să citească” emoţiile umane.

Cunoscând faptul că faţa umană are 43 muşchi care se pot combina în 10.000 de expresii posibile (!), taxonomia lui Ekman, în colaborare cu Wallace Friesen, identifică acele microexpresii universale, cognoscibile pentru o populaţie diversă din punct de vedere cultural.

În cunoaşterea emoţiilor umane interpretarea microexpresiilor faciale reprezintă un aspect relevant, dar nu suficient, trebuind să fie completată cu interpretarea psihologică a  acestora şi înţelegerea mecanismelor de apărare care le-au determinat. Dealtfel, nu trebuie pierdut din vedere un aspect important: există substanţe psihotrope care pot altera sau bloca reacţiile emoţionale, iar interpretarea devine, în acest caz, irelevantă. Spre exemplu, valiumul sau alte substanţele inhibitoare ale sistemului nervos precum distonocalmul, blochează răspunsul emoţional, operaţiile estetice pe bază de botox paralizează muşchii feţei, făcând astfel imposibilă interpretarea expresiilor.

În concluzie, cunoaşterea microexpresiilor faciale este un avantaj în abordarea relaţiilor interumane şi ne poate proteja de situaţii neplăcute sau periculoase (în fond, universalitatea expresiilor faciale are o explicaţie evoluţionistă, întrucât a stat la baza adaptării individului la grup, deci la supravieţuirea în grup), însă  pentru situaţiile în care ne dorim o cunoaştere mai profundă a persoanelor trebuie să completăm puzzle–ul cu multe alte informaţii relevante despre celelalte faţete ale personalităţii umane.

În numărul 5 al revistei Ştiinţa şi Tehnică, din luna august 2011, se prezintă o pereche de ochelari electronici dotaţi cu o tehnologie de decodare a tiparelor faciale şi de interpretare a microexpresiilor unei persoane. Bănuiesc că preţul ar fi unul prohibit de mare, aşa că mai sigură ar fi o învăţare a expresiilor faciale de bază şi o atenţie mai profundă acordată descifrării mişcării muşchilor fetei interlocutorului…

 



Bibliografie:
adrry.wordpress.com/2010/05/23/o-scurta-istorie-a-teoriei-micro-expresiilor
www.scribd.com/doc/6795235/Charles-Darwin
en.wikipedia.org/wiki/Paul_Ekman
en.wikipedia.org/wiki/Facial_Action_Coding_System
face-and-emotion.com/dataface/facs/description.jsp

 


Citeşte şi:


Scientia