Scientia

Se pare că pentru cei pasionaţi, şofatul este o nevoie copleşitoare, astfel încât atunci când în faţa lor apare un şofer mai precaut devin mânioşi, ceea ce-i conduce uneori la acte de agresiune. Iată în continuare ce spun studiile pe acest subiect.

Am constatat cu destulă surprindere cu câţiva ani în urmă că unii au ca pasiune şofatul. Credeam că şofatul este acea activitate obligatorie pe care trebuie să o îndeplineşti ca să te duci dintr-un loc în altul cu maşina. Ceea ce am aflat cu o mai mică surprindere este că aceşti pasionaţi ai volanului sunt şi cei care sunt mai înclinaţi spre a fi agresivi în trafic. Studiile, desigur, nu sunt făcute în România, căci aici toţi sunt şoferi, nu a mai rămas nimeni să le studieze comportamentul conducătorilor auto...

Se pare că pentru cei pasionaţi, şofatul reprezintă o năzuinţă copleşitoare, astfel încât atunci când în faţa lor au un obstacol - de exemplu, un şofer mai precaut care merge mai încet - se simt extrem de frustraţi, devenind mânioşi, ceea ce-i conduce la a se apropia periculos de aproape de maşina din faţă, acţionând cu insistenţă luminile automobilului pentru a-l forţa pe şoferul "nepriceput" să se dea din calea lor.

Psihologul Frederick Philippe (Universitatea McGill , Montreal, Canada) şi colegii acestuia au realizat trei experimente pentru a cerceta acest subiect. În primul, 133 de studenţi cu permis de conducere au fost chestionaţi despre tipul de conducător auto pe care-l reprezintă şi comportamentul în trafic. Aceia care au luat un punctaj mare referitor la pasiunea pentru şofat (de exemplu, fiind de acord cu afirmaţia "Am dificultăţi să-mi controlez nevoia de a conduce"), au obţinut scor mare şi la agresivitatea în trafic.

Un al doilea studiu a replicat condiţiile primului, folosind 458 de şoferi de vârstă mijlocie. De data aceasta a apărut în chestionare şi o întrebare despre incidentele în trafic ale subiecţilor. A rezultat din nou că cei care se declară pasionaţi de şofat sunt mai predispuşi către agresiune în trafic.

Mult mai convingătoare sunt rezultatele celui de-al treilea studiu, în care s-a folosit un simulator auto. Celor 44 de bărbaţi, subiecţi ai experimentului,  li s-a spus că vor executa teste pe simulator, împreună cu un alt participant la studiu. În realitate, nu a existat un al doilea participant, comportamentul celei de-a doua maşini era predeterminat, fiind stabilit să apară de mai multe ori în calea subiecţilor pe timpul cursei. Un juriu a notat gradul de agresivitate a şoferilor. Din nou, cei cu pasiune mistuitoare pentru şofat s-au dovedit mai agresivi decât ceilalţi. După completarea formularelor de la sfârşitul experimentului, în care subiecţii au vorbit despre cât de enervaţi au fost pe timpul cursei, a rezultat că cei foarte pasionaţi de şofat devin mai agresivi pentru că aceştia devin uşor nervoşi.

Pentru un conducător auto pasionat şofatul înseamnă libertate şi viteză (aţi observat reclamele auto în care maşinile sunt prezentate rulând pe drumuri care nu există, adică largi, având covorul asfaltic perfect şi nicio altă maşină nu e prezentă în peisaj?). Cum aceste deziderate nu pot fi puse în practică întotdeauna, aşteptările intră în conflict cu realitatea, iar şoferul devine nervos, pierzându-şi controlul şi acţionând agresiv asupra celorlaţi parteneri de trafic, uneori agresiunea devenind literalmente fizică.

Articolul reprezintă în mare parte traducerea acestui articol de pe Research Digest Blog, cu acordul autorului, Christian Jarrett.