Scientia

1. ”Pretutindeni au apărut oameni-mase, un tip de om făcut la repezeală, alcătuit din câteva plăpânde abstracţii şi care, tocmai de  aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. Omul-masă este omul golit în prealabil de propria istorie, fără măruntaiele trecutului şi, prin aceasta, ascultând de toate disciplinele aşa-zise internaţionale. Nu este un om, ci mai degrabă o carapace de om, constituită din simple idola fori; este lipsit de un ”înăuntru”, de o intimitate inexorabil şi inalienabil a sa, de un eu irevocabil. El are doar apetituri, crede că are numai drepturi, şi nu obligaţii: este omul lipsit de nobleţea care obligă, snobul.”

2. ”Misiunea celui numit intelectual este, într-un anumit sens, opusă celei a politicianului. Opera intelectualului aspiră, deseori în zadar, la lămurirea cât de cât a lucrurilor, în vreme ce aceea a politicianului, dimpotrivă, constă frecvent în a le face mai confuze decât sunt.

A fi de stânga sau de dreapta înseamnă a alege unul dintre nenumăratele moduri care se oferă omului pentru a deveni imbecil: într-adevăr, amândouă sunt forme de hemiplegie morală.”

3. ”Poate că structura vieţii din vremea noastră îl împiedică pe om, în cel mai înalt grad, să trăiască în calitate de individ. Privind în marile oraşe astăzi imensele aglomeraţii de fiinţe umane care vin şi se duc pe străzi sau se îmbulzesc la festivaluri şi la manifestări publice, un gând îşi face loc în minte, obsedant: este oare astăzi posibil ca un om de douăzeci de ani să-şi facă un proiect de viaţă care să aibă caracteristici individuale şi care, prin urmare, să poată fi realizat prin propria sa iniţiativă şi prin eforturile personale?”

4. ”Uluiala, deliciu interzis fotbalistului, îl poartă însă pe intelectual prin lume într-o continuă beţie de vizionar”.

5. ”Pentru mine, nobleţe este sinonim cu o viaţă de eforturi, mereu preocupată de autodepăşire, de înălţare a ceea ce este spre ceea ce se propune ca datorie şi exigenţă. Astfel, viaţa nobilă se opune vieţii obişnuite sau inerte care, static, se închide în sine condamnându-se la o perpetuă imanenţă, atâta timp cît o forţă exterioară n-o obligă să iasă din sine. De aceea numim masă acest tip de om, şi nu atât pentru că ar fi multitudinar, cât pentru că este inert”.

6. ”Anatole France spunea că un prost e mai funest decât un ticălos. Pentru că uneori ticălosul se mai şi odihneşte; prostul, niciodată”.

7. ”Cel puţin pentru istoria europeană, de la începuturi şi până astăzi, omul mediu n-a crezut niciodată că ar avea idei despre lucruri. Avea credinţe, tradiţii, experienţe, proverbe, mentalităţi, dar nu şi-a închipuit vreodată că e posesorul unor opinii teoretice despre literatură ori politică. Ceea ce proiecta şi făcea politicianul i se părea bine sau rău; îşi dădea sau nu acordul, atitudinea lui se limita însă la a se reproduce, pozitiv sau negativ, acţiunea creatoare a celorlalţi. Niciodată nu s-a întâmplat să opună opiniilor politicianului pe ale sale; nici măcar să judece ideile politicianului de pe poziţia altor idei pe care ar fi crezut că le are. Acelaşi lucru se întâmplă în artă şi în alte domenii ale vieţii publice.

Astăzi omul mediu are cele mai mărginite idei despre ceea ce se întâmplă şi despre tot ce trebuie să se întâmple în univers. De aceea a pierdut obiceiul de a-şi mai pleca urechea. La ce bun să mai asculte, dacă el are deja răspuns la toate?”.

8. ”Dacă urmărim efectele din viaţa publică şi studiem structura psihologică a acestui tip de om-masă, vom descoperi următoarele: 1. impresia înnăscută şi radicală că viaţa e uşoară, îmbelşugată, fără vreo limitare tragică; aşadar, fiecare individ mediu descoperă în sine o senzaţie de dominare şi de triumf, care, 2. îl invită să se afirme, aşa cum este, să proclame drept bun şi complet patrimoniul său moral şi intelectual.”

9. ”La omul-masă observăm propensiunea de a face din jocuri şi din sport o ocupaţie centrală a vieţii; cultul pentru trup / regimul igienic şi grija faţă de croiala hainelor; lipsa de romantism în relaţiile cu femeile; distracţia în compania intelectualului; preferinţa pentru viaţa supusă unei autorităţi absolute în locul unui regim de dialog liber.”

10.  ”Aceasta este vremea curentelor de care ne lăsăm târâţi. Aproape nimeni nu opune rezistenţă superficialelor vârtejuri care se formează în artă, în idei, în politică sau în practica socială.”

11. ”Cu fiecare generaţie, trebuind să-şi reducă sfera de activitate, omul de ştiinţă pierde progresiv contactul cu celelalte domenii ale ştiinţei. ... ştiinţa experimentală a progresat în bună măsură datorită muncii unor oameni incredibil de mediocri, poate chiar mai mult decât mediocri.”

12. ”Odinioară oamenii putea fi împărţiţi, simplu, în savanţi şi ignoranţi. Dar specialistul nu poate fi inclus în niciuna dintre aceste categorii.”

13. ”Newton a putut să-şi creeze sistemul fizic fără a şti multă filozofie, însă Einstein a trebuit să se satureze de Kant şi Mach ca să ajungă la sinteza sa penetrantă.”

14. ”Omul este o fiinţă pe care constituţia sa o obligă să caute o instanţă superioară. Dacă ajunge prin sine însuşi să o găsească înseamnă că este un om de elită; dacă nu, înseamnă că este un om-masă şi trebuie s-o primească de la omul de elită.”

15. ”Faptul că marxismul a triumfat în Rusia, unde nu există industrie, este cea mai mare contradicţie care i se putea întâmpla marxismului. Noile popoare nu au idei.”

16. ”Uitaţi-vă la cei care vă înconjoară şi veţi vedea cum înaintează rătăciţi prin viaţă; merg ca nişte somnambuli prin soarta lor, bună sau rea, fără să aibă nici cea mai mică bănuială despre ceea ce li se întâmplă. Dacă le analizaţi sumar ideile, veţi observa că nu reflectă deloc realitatea la care par a se referi, iar dacă veţi aprofunda mai mult analiza, veţi descoperi că nici măcar nu încearcă să se conformeze unei asemenea realităţi. Ba dimpotrivă, individul încearcă prin ele să-şi intercepteze propria viziune asupra realului, asupra propriei sale vieţi. Pentru că viaţa este înainte de toate un haos în care omul rătăceşte.”

17. ”Războiul nu este un instinct, ci o invenţie. Animalele nu-l cunosc şi este o invenţie pur umană, aşa cum este ştiinţa sau administraţia. El a dus la una dintre cele mai mari descoperiri, bază a oricărei civilizaţii: descoperirea disciplinei. Toate celelalte forme de disciplină provin din disciplina originară, care a fost cea militară.”