De ce cred oamenii in bazaconii - Michael Shermer

Coperta cărţii „De ce cred oamenii în bazaconii. Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre”, de Michael Shermer, tradusă şi în limba română şi publicată la editura Humanitas.

Michael Shermer este una din figurile pitoreşti ale literaturii ştiinţifice americane actuale, fiind un promotor al demascării pseudoştiinţei şi separării ei de ştiinţa autentică. Citiţi în continuare un articol pe tema credinţei în bazaconii şi a costurilor acesteia .

Un lucru am învăţat într-o viaţă lungă:
în comparaţie cu realitatea, toată ştiinţa
noastră e primitivă şi infantilă – şi totuşi,
e lucrul cel mai preţios pe care-l avem."

Albert Einstein

Dr. Michael Brant Shermer, născut în 1954 în California, la Glendale, cu studii de psihologie experimentală şi un doctorat în istoria ştiinţei, este o figură pitorească a literaturii ştiinţifice americane actuale.

El este  producătorul şi moderatorul emisiunii „În explorarea necunoscutului" de la canalul TV Fox Family şi redactor la revista Scientific American în care are o rubrică lunară intitulată Skeptic.

Fondator al Societăţii Scepticilor a cărei pagină de web este: skeptic.com, Michael Shermer este şi editor şef al revistei Skeptic, dedicându-şi întreaga energie în scopul demistificării miturilor, legendelor, superstiţiilor şi explicării - pe bazele acceptate astăzi de comunitatea ştiinţifică internaţională - a cauzelor formării acestora.

După Shermer, „cheia scepticismului e navigarea prin strâmtorile înşelătoare dintre scepticismul lui «nu ştiu nimic» şi credulitatea lui «totul e valabil», aplicând ferm şi constant metodele ştiinţei." După cum povesteşte, Shermer a devenit sceptic după un drum de-a lungul căruia nu s-a dat în lături pentru a încerca „pe propria piele" tot felul de leacuri care mai de care mai bune pentru a da „aripi" unui ciclist profesionist (a participat de cinci ori la cursa transcontinentală de 3000 de mile între Los Angeles şi New York). A făcut analize citotoxice, acupunctură, presopunctură, iridologie, terapie chiropractică etc. Tratamente, cure, regimuri care de care mai trăsnite, urmate de analize medicale cum a fost aceea în care Shermer şi alţi trei ciclişti au decis să trimită mostre din sângele unuia dintre ei la mai multe laboratoare. Fiecare probă s-a dovedit că avea alte hibe. Concluzia? „... nimic altceva decât lungile ore petrecute în şa, respectarea unui program de antrenament susţinut şi o dietă echilibrată nu îmbunătăţeşte performanţa, nu alină durerea şi nu întreţine un tonus ridicat... ."

 

Michael Shermer
Michael Shermer

 

Legile naturii, legile societăţii – nimic nu este prestabilit, totul este într-o permanentă reconsiderare. Şi asta pentru că nu există un arbitru extern nouă care să poată decide şi să ne poată convinge că legea L este sub orice urmă de îndoială. De fapt, în asta constă frumuseţea universului şi a omului care şi-a făurit existenţa în univers. Ceea ce azi este verificat de experiment, mâine va constitui punctul de plecare spre o nouă teorie ce este impusă de noi date ş.a.m.d. Bazaconiile nu cer nici o verificare şi nu generează progres. Ele se insinuează în existenţa noastră şi cei mai puţin pregătiţi să le facă faţă sau cei care le îmbrăţişează din varii motive devin adepţii lor. Pentru a le da o aură de veridicitate, pentru a facilita pătrunderea lor în credinţele şi prejudecăţile oamenilor, promotorii bazaconiilor le îmbracă într-o haină ce se doreşte a fi ştiinţifică. Aşa se naşte pseudoştiinţa.

După Robert Park, pseudoştiinţa se referă la „idei şi afirmaţii ştiinţifice indiscutabil false şi complet «extravagante»" care molipsesc un public ce îmbrăţişează porunca „crede şi nu cerceta". Bazându-se pe un astfel de public care nu face nici cel mai mic efort de a raţiona, cei ce lansează bazaconii aşa-zis ştiinţifice pot fi suspectaţi de fraudă. Între autoamăgire („ştiinţa patologică"), inducerea în eroare sau înşelarea credulilor („ştiinţa maculatură"), obţinerea de foloase materiale din exploatarea credulităţii celorlalţi („ştiinţa frauduloasă"), utilizarea limbajului şi simbolurilor ştiinţei pentru a justifica şi gira credinţa în demoni, magie, astrologie, paranormal („pseudoştiinţa"), nu există limite nete de demarcaţie. Robert Park le include pe toate în „ştiinţa voodoo".

Shermer găseşte puncte comune în evoluţia credinţei în diverse bazaconii şi încearcă să explice cauzele acestora. De ce cred oamenii în bazaconii? „Scepticii şi oamenii de ştiinţă au găsit numeroase răspunsuri: absenţa educaţiei, educaţia greşită, absenţa gândirii critice, ascensiunea religiei, declinul religiei, înlocuirea religiei tradiţionale prin culte, teama de ştiinţă, mişcarea New Age, revenirea la Evul Mediu, prea multă televiziune, lecturi insuficiente, lecturi greşite, lipsa de preocupare a părinţilor, profesorii slabi şi, bineînţeles, vechea ignoranţă şi prostia." Unii oameni cred în bazaconii pentru că acestea le oferă explicaţii accesibile referitoare la lumea complexă în care trăiesc, explicaţii ce nu necesită pregătire specială sau efort pentru a fi înţelese. Alţii devin adepţii bazaconiilor pentru că ele le oferă suport moral şi un sens pentru viaţa pe care ştiinţa pare s-o analizeze rece şi indiferent.


După Michael Shermer există trei niveluri la care se manifestă motivele credinţei în bazaconii: cel al speranţei care izvorăşte etern, cel al gândirii care o ia razna în general şi cel al gândirii care o ia razna în particular. Cele trei niveluri nu sunt clar separate, suprapunându-se şi interferând.

Speranţa care izvorăşte etern" nu este altceva decât dorinţa umană – explicabilă şi justificabilă până la un punct – de a avea colţul său de rai, protejat împotriva imixtiunilor reci şi exacte ale dovezilor palpabile. „Speranţa izvorăşte etern şi pentru sceptici şi pentru oameni de ştiinţă" spune Shermer, pentru că, după cum susţinea şi un alt sceptic celebru, Martin Gardner, „credo consolans" – cred pentru că asta îmi aduce alinare. Dar, ne atrag atenţia Charpak şi Broch, „ar fi nefast ca nevoia de consolare să se traducă printr-o vulnerabilitate exagerată la cântecele de sirenă ale negustorilor de iluzii pe care-i întâlnim în cale."

„Gândirea ce o ia razna în general"
ne readuce în memorie vânătoarea de vrăjitoare. „Motivul se repetă din secol în secol ca o abdicare de la responsabilitatea individuală – descotoroseşte-te de problemele tale aruncându-le în cârca celui mai apropiat duşman... ". De la vrăjitoarele arse pe rug am evoluat la cultele sataniste, la isteria abuzurilor sexuale şi cea a memoriei regăsite, la negarea Holocaustului, la punerea sub semnul întrebării a teoriei evoluţioniste (zeci de „procese ale maimuţelor"). Spaimele ancestrale, prejudecăţile, poliţele ce trebuie plătite cu orice preţ – orice nemulţumire poate fi rezolvată prin credinţa în viaţa de apoi, în spirite, în puterile paranormale, în PES (percepţie extrasenzorială), etc.

„Gândirea ce o ia razna în particular" are ca exponenţi oameni de bună credinţă în speculaţiile şi convingerile lor aiuritoare. Este cazul lui Joe Newman – constructorul unei „maşini de energie" cu un randament declarat supraunitar, al lui Edgar Cayce cu capacitatea sa de a diagnostica boli şi de a găsi tratamente atunci când se afla în "stare alterată a conştiinţei", a lui Frank Tipler – autorul unei cosmologii în care omenirea dăinuie veşnic prin puterea unor supercalculatoare capabile să recreeze fiecare om care a trăit vreodată.

Costurile credinţei în bazaconii sunt uriaşe. Nu trebuie să ne gândim doar la sumele enorme cheltuite pentru punerea în funcţiune a unor dispozitive născocite de ştiinţa voodoo (vezi scutul antigravitaţional, fuziunea la rece, laserul cu raze X, International Space Station, Strategic Defense Initiative şi multe altele). La capitolul daune se adaugă şi pierderea încrederii publice (ca urmare a ascunderii, în spatele secretului de stat, a unor date care, puse la dispoziţia mass-mediei, puteau evita isteria populară – aşa cum s-a întâmplat în cazul incidentului Roswell), sinuciderile în masă (sectele Heaven’s Gate şi Peoples Temple, etc.), escrocheriile comise prin exploatarea ignoranţei, naivităţii, dorinţei de mai bine a semenilor (maşinile cu funcţionare continuă, radiestezia, medicamente cu puteri miraculoase, etc.)


"În cadrul bazaconiilor, tensiunea esenţială apare între
atitudinea atât de sceptică, încât ideile revoluţionare
trec pe lângă noi, şi cea atât de deschisă încât şarlatanii
ne duc de nas."

Michael Shermer


Bibliografie:

1. Michael Shermer, De ce cred oamenii în bazaconii. Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009
2. Robert Park, Ştiinţa voodoo. Drumul de la prostie la fraudă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006
3. Georges Charpak, Henri Broch, Lecţii de vrăjitorie. Ştiinţa şi paranormalul., Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007
4. http://www.randi.org/amazingmeeting/cruise/grahpics/michael-shermer.jpg
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Shermer


Dorina Cucu este profesoară de fizică la Colegiul Naţional "C. D. Loga" din Timişoara.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.