Scientia

Cuvintele, în mare parte, au o poveste... Călătoresc prin timp, se îmbogăţesc cu sensuri noi ori dispar. De multe ori povestea cuvintelor surprinde povestea unei culturi şi despre oamenii ce o alcătuiesc. Astăzi vă invităm la o introducere în etimologia câtorva termeni ştiinţifici, cum sunt: cosmos, astronomie, aritmetică etc.

Când ne folosim de noţiuni ştiinţifice cum ar fi “teorie”, “fizică”, “cosmos”, “geometrie”, “analogie”, etc., neglijăm parţial, dacă nu total, provenienţa acestora. Însă originea noţiunilor este cea care ne ajută să înţelegem modul în care oamenii au perceput realitatea în trecut. Etimologia este domeniul ştiinţei care se ocupă cu originea cuvintelor, oferind omului modern posibilitatea să observe cum s-a modificat concepţia despre lume pe parcursul istoriei, prin evoluţia cuvântului de la sensul originar la cel actual.

DE LA COSMOS LA... COSMETICĂ

Să ne îndreptăm atenţia spre Grecia antică şi să pătrundem în perspectiva de atunci a modului în care oamenii au perceput Universul. Astfel, cuvântul “cosmos” însemna pentru vechii greci ordine, ornament sau podoabă. În Iliada, vorbind despre modul de aranjare al armatelor, Homer a folosit cuvântul “kosmeo” - un radical al cuvântului “cosmos”. Începând cu secolul al XIII-lea cuvântul “cosmos” se foloseşte cu sensul general de ordonare, ajungând, încetul cu încetul, la conceptul de Univers cu care suntem azi familiari. Ca o paranteză, tot din “cosmos” provine şi cuvântul cosmetică sau mai exact din grecescul “kosmeticos”, însemnând măiestrie în împodobire.

Revenind însă la “cosmos” în sensul antic grecesc al cuvântului, putem trage următoarea concluzie: Universul se reducea la ordinea obiectelor, motiv pentru care era foarte important sa se determine ordinea în care obiectele se mişcau. În cazul stelelor se observase că doar un număr foarte mic  se mişcau pe cer, majoritatea rămânând fixe. Aceste stele migratoare au fost numite de vechii greci “planetes asteres” adică astre călătoare sau doar “planetes”, cu sensul de călătoare.

ASTRONOMIE ŞI ASTROLOGIE

Iată o imagine diferită faţă de cea cu care suntem azi obişnuiţi, planetele erau stele şi emiteau propria lor lumină. Domeniul care se ocupă cu mişcarea planetelor era astronomia, cuvânt ce provine de la “astron” însemnând stea şi “nomos” având sensul de aranjare, distribuire, adică astronomia reprezenta modul în care stelele erau distribuite pe cer. În timp, “astronomia” a inclus şi studiul mişcării stelelor, în greacă “logos”, adică astrologia. La început cele două noţiuni , astronomie şi astrologie, erau sinonime, dar datorită posibilităţii de a calcula exact când vor avea loc anumite fenomene cereşti (poziţia planetelor, eclipse, etc.), astrologia a preluat şi sensul de prezicere de evenimente. Din cauza legăturii mitologice dintre zei şi planete, astrologia a căpătat sensul actual, acela de a prezice viitorul oamenilor după poziţia şi mişcarea astrelor (horoscop).

CERC ŞI EPICICLU

Pentru vechii greci cerul reprezenta ideea de perfecţiune, de aceea mişcarea planetelor trebuia să se desfăşoare pe orbite circulare. Originea cuvântului circular sau cerc provine de la grecescul “kiklos”, care desemnează o roată sau învârtire în jurul propriei axe, regăsindu-l în bi-cycle (adică bicicletă) sau en-ciclo-pedia (adică instrucţiuni în cercul ştiinţei sau instrucţiuni complete). Însă planetele nu urmau orbite circulare, ci formau din când în când şi nişte cercuri mai mici deasupra orbitei principale. În greaca veche, deasupra se traduce prin “epi”, iar a fi deasupra unui cerc prin “epikiklos” sau în română epiciclu.

ORIGINEA "TEORIEI"

Cuvintele pe care vechii greci le foloseau pentru a desemna fenomenele cercetate indică faptul că încercau să includă ceea ce vedeau în perspectiva deja formată. În greaca veche, cuvântul “theoria” însemna a contempla, a specula, a privi obiecte şi provine de la cuvântul “theoros”, care înseamnă spectator, mai exact “thea” — perspectivă şi “horan” — a vedea. Astfel putem conclude că observarea planetelor era pentru vechii greci o îndeletnicire teoretică. Cititorul observă o discrepanţă între “teoria” vechilor greci şi “teoria” înţeleasă astăzi. Dar să nu uităm că pentru vechii greci planetele nu reprezentau doar simple astre, ci erau şi întruchipări de zei, explicând astfel în sens mitologic fenomenele cereşti. De exemplu, mişcarea soarelui era atribuită zeului Helios, care avea misiunea de a-l transporta pe cer în carul său tras de patru cai.

ARITMETICA, GEOMETRIA ŞI TRIGONOMETRIA

Să trecem la un alt cuvânt des întâlnit, “aritmetica”, care provine de la grecescul “arithmos” ce însemna număr, numărătoare. Spre deosebire de noi, vechii greci nu aveau numere şi nici un sistem decimal de operare cu ele, ci magnitudini. Hipparchus, de exemplu, se folosise de magnitudini pentru a împărţi stelele în 6 clase după intensitatea luminozităţii lor aparente. Tot magnitudini se foloseau pentru aflarea lungimii unui segment, proces care necesita construcţii geometrice, deoarece era complicat să se opereze cu magnitudini. Magnitudinea zero nu exista, motiv pentru care nu se regăseşte nici în sistemul roman de numerotare, preluat de la greci.

Să rămânem tot în domeniul matematicii. Cuvântul geometrie provine de la grecescul “ge” — pământ şi “metria” — a măsura, adică măsurarea pământului. La fel cuvântul trigonometrie: “tri” — trei, “gona” — unghi, “metria” — a măsura, adică măsurarea triunghiului. Prezenţa arabilor în Europa a dus la înlocuirea magnitudinii cu conceptul de număr aşa cum îl folosim azi în matematică. Grecescul “mathematos”, de la care provine matematica, înseamnă ceea ce ţine de ştiinţă, pregătit pentru a învăţa şi provine la rândul lui de la radicalul “mathema”, care înseamnă lecţie.

Din cele prezentate, observăm că fiecare cuvânt include în sine modul de gândire al unei anumite perioade din evoluţia omenirii. De multe ori nu este suficient sa ne oprim la etimologia unui singur cuvânt, înţelesul exact al acestuia necesitând cunoaşterea etimologică şi a altor cuvinte. Spre exemplu, în clarificarea etimologiei cuvântului teorie ne-am folosit de cuvintele planete şi epiciclu.

SENSUL "ETIMOLOGIEI"

Prin intermediul etimologiei avem posibilitatea sa reînviem gândirea vechilor greci, chiar dacă a apus de mult cultura lor . Nu putem încheia fără a indica sensul cuvântului etimologie: “etimos” înseamnă adevăr, iar “logia” — ştiinţa despre, care la rândul ei provine de la “legin” — a vorbi, dând sensul de adevărată vorbire.

Pentru cei care vor sa afle etimologia altor cuvinte pot vizita pagina de internet http://www.etymonline.com, cât si http://www.dictionar.us/roman-grec.