Scientia

În prima zi când o jurnalistă "postrevoluţionară" de la Antena3 a aflat că în lume s-a ivit o criză economică, a invitat un "analist" pe care l-a abordat abrupt cu întrebarea: "Ce înseamnă, concret, criza pentru noi?". Insul a început să rostească vorbe, să spună fraze lungi, să avertizeze populaţia, să certe guvernul care nu a luat măsuri. Dar domnişoara nu era recentă într-ale meseriei, aşa că nu s-a lăsat păcălită: "Spuneţi-ne ce ni se va întâmpla! Concret!". Nimic... În final, am văzut-o nefericită. Insul nu-i spusese "concret" ce e criza. Oare de ce? Să nu fi avut nicio idee?

Astăzi lucrurile sunt evoluate. După o perioadă de căutări sterile, în care am oscilat între optimismul preşedintelui care ne-a spus că la noi "nu vine criza" şi pesimismul preşedintelui care ne-a avertizat că "nu vom fi feriţi de criză", "vine criza" a devenit o sintagmă pe care nimeni nu o înţelege, dar pe care toţi o folosesc cu încredere şi seriozitate. Partidele au programe anti-criză, dar dacă le citeşti nu înţelegi de ce sunt numite astfel, iar politicienii sunt apostrofaţi că nu luptă împotriva crizei şi îşi pierd timpul certându-se pentru funcţii. Diverse firme anunţă concedieri, motivând nu cu scăderea vânzărilor, ci cu apropierea crizei, cu necesitatea adoptării unor măsuri anti-criză. Unii vorbesc despre schimbarea Constituţiei pentru a scăpa de criză, iar alţii ne propun un parlament unicameral pentru a fi mai eficienţi în lupta împotriva crizei.

"Vine criza" a devenit o perlă strălucitoare în şiragul de mărgăritare al limbii de lemn. E folosită cu înverşunare, dar cel mai adesea este fără conţinut, folosindu-se miezul emoţional al acestei expresii, uzitându-se cu scopul justificării unor măsuri altfel de neluat, manipulându-se fără jenă în numele ei.