William Glaser a susţinut într-o carte (Positive Addiction) publicată în anul 1976 că unele dintre comportamentele adictive sunt sănătoase. El le-a denumit adicţii pozitive, deoarece ne "întăresc şi ne fac viaţa mai satisfăcătoare." Adicţiile pozitive, spune el, sunt de mai multe soiuri. Câteva au fost recunoscute în cursul discuţiilor prilejuite de prelegerile cu acest concept: intonarea psalmilor o jumătate de oră pe zi; dansul pe muzică de balet; o plimbare prin grădină; ridicarea de greutăţi.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea I: Psihologie şi medicină)
Conceptul de adicţie pozitivă nu s-a impus de la început în preocupările lui Glaser. El a căutat iniţial dovezi pentru evidenţierea dependenţei şi a simptomelor de sevraj la persoanele care păreau să afişeze un comportament adictiv prin implicarea compulsivă în obiceiuri aprobate la nivel social, ca joggingul sau mersul cu bicicleta. Cu această ocazie, Glaser a observat un ataşament pasionat faţă de unele activităţi. Avem aici, de exemplu, mărturia unei tinere mame care se descrie pe sine ca fiind adictivă de o plimbare cu bicicleta la jumătate de oră după cină.
"Ce se întâmplă dacă nu faci plimbarea cu bicicleta?". "Nu se întâmplă nimic", a răspuns ea, "pentru că îmi scot mereu bicicleta". Declaraţia ei a fost atât de clară, încât am întrebat-o tachinator, "Ei bine, dacă unul dintre copiii tăi ar fi foarte bolnav şi ar avea nevoie de îngrijire, nu ai sări peste plimbarea cu bicicleta?". Răspunsul ei pe jumătate plin de umor, pe jumătate serios a fost: "Ar face mai bine să nu se îmbolnăvească timp de o oră după cină când îmi plimb bicicleta." (Glaser, 1976, p.92)
Aşa cum notează Glaser, răspunsul ei era doar pe jumătate serios. O adicţie pozitivă este parţial definită de faptul că aceasta nu produce efecte nocive, cum ar fi neglijarea propriilor copii. Per ansamblu, Glaser a constatat că astfel de activităţi au jucat, de obicei, un rol sănătos în viaţa oamenilor. Activităţile adictive pozitive au constituit ocazii pentru manifestarea creativităţii, reducerea stresului sau reflecţia calmă, profundă. Ele au corespuns acelor perioade când oamenii simţeau nevoia să se elibereze de griji, ori să se angajeze într-o activitate care să le absoarbă mintea şi să le permită să se detaşeze de preocupările de zi cu zi. Meditaţia zilnică este un exemplu.
---
Multe discipline diferite se află la intersecţia dintre psihologie şi medicină. Domeniul medicinei psihosomatice se ocupă de influenţele psihologice asupra bolii.
Psihoneuroimunologia descrie mecanismele de interacţiune dintre minte şi corp prin studierea efectelor mintale şi comportamentale asupra sistemului imunitar. Psihologia reabilitării (recuperării) îşi propune să ajute la reabilitarea victimelor accidentelor şi la recuperarea persoanelor care au suferit leziuni, boli sau intervenții chirurgicale majore.
Medicina comportamentală este o extensie a psihologiei comportamentale în medicină. Ca toată psihologia comportamentală, accentul se pune pe acţiunile observabile şi măsurabile (comportamente) şi consecinţele acestora. Psihologia sănătăţii are drept scop prevenirea problemelor medicale prin promovarea stării optime de sănătate cu ajutorul cunoştinţelor psihologiei. Accentul poate fi pus pe comportamente, emoţii, modele de gândire sau orice altceva care afectează sănătatea.
Conceptele de stres şi de dependenţă sunt esenţiale pentru psihologia sănătăţii. Sindromul General de Adaptare al lui Selye a fost introdus in psihologie la începutul anilor '50. Selye a observat că evenimentele traumatice erau de ajuns, prin ele însele, pentru a induce boala la şobolani. Cercetătorii de mai târziu, cum ar fi Arnold Lazarus, s-au axat pe emoţiile specifice care alcătuiesc răspunsul la stres şi modul în care acestea pot fi modificate prin reinterpretarea situaţiilor, fapt ce permite evocarea unei emoţii diferite.
Comportamentele adictive produc mai multe probleme medicale decât oricare alte comportamente. Adicţia de alcool, cocaină, nicotină şi de medicamente - cu efecte distincte pentru fiecare în parte - poate fi foarte dăunătoare pe termen lung. Terapia adicţiei urmează de obicei modelul (AA) - Alcoolicii Anonimi. Auto-vindecarea în dependenţă este posibilă pentru mulţi oameni, dar de multe ori este nevoie de încercări repetate. Oamenii pot avea "adicţii pozitive", iar acestea sunt cele care încurajează sănătatea şi fericirea.
Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului