Ce este sensibilizarea, ca terapie opusă desensibilizării? Opusul desensibilizării este sensibilizarea, aceasta vizând antrenarea individului să reacţioneze mai intens la un stimul. Dacă desensibilizarea este folosită pentru a elimina temerile şi neliniştile, sensibilizarea este utilizată pentru a stabili un comportament normal sau de dorit, prin condiţionare clasică.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.13: Terapii) - (Partea a III-a: Terapii comportamentale) - Sensibilizarea, ca terapie


Terapia enurezisului după Mowrer

Una dintre primele încercări reuşite de aplicare a tehnicilor de condiţionare pentru probleme de comportament a fost o formă de sensibilizare: terapia enurezisului concepută de O. Hobart Mowrer în anii '30. El a încercat să combată enurezisul prin folosirea unei pilote pentru copii, sensibilă la umiditate. Atunci când copilul urina, se declanşa un clopoţel sau o sonerie. Acest dispozitiv a devenit un succes comercial şi a ajutat mulţi copii să înceteze să-şi mai ude paturile. Dispozitivul nu funcţionează întotdeauna - rata lui de succes declarat fiind de aproximativ 50%, cu părinţii servind ca terapeuţi, dar aceasta a fost suficientă pentru realizarea de vânzări constante de-a lungul anilor. Cum funcţionează această tehnică? Putem să o analizăm ca un proces de condiţionare clasică.

Un exemplu de analiză clasică a condiţionării din terapia enurezisului concepută de Mowrer

Un indiciu (vezica plină) este urmat de un stimul necondiţionat (un zgomot puternic) şi de un răspuns necondiţionat (trezirea). Curând... stimulul condiţionat (vezica plină) va provoca un răspuns condiţionat (trezirea).

Sensibilizarea în terapia conjugală

O altă aplicaţie comună a terapiei de sensibilizare există în consilierea de cuplu pentru tratarea lipsei dorinţei. Excitaţia sexuală este un răspuns biologic, instinctiv şi reflex, astfel încât acesta este un candidat perfect pentru condiţionarea clasică. Cercetările arată că acest lucru este adevărat, hormonii sexuali răspund puternic la condiţionarea clasică. În unele căsătorii, activitatea sexuală nu mai este distractivă. Vechile semnale nu mai declanşează un val de hormoni ai plăcerii. Această situaţie poate fi schimbată prin situarea în mod deliberat a stimulilor semnificativi înaintea experienţelor sexuale plăcute.

Cum este folosită sensibilizarea pentru a reaprinde dragostea dintr-o căsătorie?

Terapeuţii sexuali ştiu că la baza problemelor sexuale se află, de obicei, problemele de relaţie. Adesea, ei încep prin a cere unui cuplu să se abţină de la sex şi să reînceapă să se cunoască unul pe altul, timp în care lucrează la îmbunătăţirea comunicării şi rezolvarea problemelor în cursul sesiunilor de consiliere.

Următorul pas constă în încurajarea contactului fizic, de tip non-sexual, însă. Adesea, masajul este folosit ca o modalitate de a exprima tandreţe. Apoi, cei doi pot fi încurajaţi să-şi reînceapă "întâlnirile". Acest lucru implică planificarea din timp a unei seri romantice petrecute împreună, stabilirea unei atmosfere corespunzătoare preferinţelor cuplului. Acest lucru generează indicii sau semnale care vor putea să fie asociate cu un răspuns sexual.

Dacă un lucru conduce la altul, iar rezultatul este unul bun, se instaurează un tip pozitiv de condiţionare clasică. Semnalele romantice (o cină romantică, un masaj, muzica preferată, oricare ar fi ea) încep să genereze un efect biologic de încălzire. Organismul învaţă rapid, la nivele conştiente şi inconştiente deopotrivă ce indicii prezic o experienţă emoţională puternică, pozitivă, iar povestea de dragoste dintr-o căsătorie este reaprinsă.


Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.