Kohler, unul dintre psihologii gestaltişti influenţi, a descris legile clarităţii (ale ”pragnanz”) ce, spunea el, determină care obiect (gestalt) va fi format într-o situaţie de stimul ambiguu. În germană, ”pragnanz” înseamnă claritate, aşa că legile ”pragnanzului” sunt legile clarităţii. Cea mai întâlnită traducere este de ”legile bunei forme”. O lege a clarităţii identifică o tendinţă organizaţională, un mod în care creierul uman decide să unifice lucrurile.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea I - Sistemul vizual
) -Legile clarităţii



Ce înseamnă ”pragnanz”? Ce sunt principiile sau legile similarităţii, proximităţii, continuităţii şi apropierii?

Una dintre legile clarităţii ale lui Kohler implică similaritatea. Similaritatea componentelor stimulează un observator să le organizeze într-o imagine. Proximitatea este o altă lege a clarităţii menţionată de Kohler. Proximitatea este apropierea. Obiectele apropiate unul de altul tind să fie percepute împreună într-o formă sau obiect.



În prima imagine, se poate vedea un călăreţ pe un cal în ciuda faptului că o porţiune majoră din imagine lipseşte. Aceasta este numită închidere pentru că sistemul perceptiv închide lacunele în mod automat.

Al doilea exemplu – triunghiul din spatele bilei – ilustrează efectul de simetrie, dar şi cel de continuitate (simetria este prezentă pentru că jumătatea stângă şi cea dreaptă a triunghiului sunt una alteia imaginea în oglindă; continuitatea este ilustrată pentru că presupunem că latura de jos a triunghiului continuă în spatele bilei).

Al treilea exemplu, cercul întrerupt, arată continuitatea. Elementele sunt văzute mai degrabă ca un cerc decât doar ca nişte segmente de linie pentru că segmentele sunt aliniate într-o curbă continuă. Aceeaşi figură ilustrează închiderea, deoarece continuitatea ne determină să umplem golurile şi să vedem un cerc.

Al patrulea exemplu arată similaritatea deoarece noi grupăm elementele similare şi tindem să vedem mai degrabă patru coloane decât patru rânduri.

Al cincilea şi ultimul exemplu arată legea proximităţii sau a închiderii pentru că este mai uşor să vedem patru rânduri decât patru coloane atunci când elementele sunt aşa de apropiate unele de altele.



De ce este utilă ”închiderea”?

Imaginea cu câinele ce adulmecă este un exemplu celebru de închidere. Atunci când vezi câinele, deodată imaginea devine clară. Se formează un obiect. Sistemul nostru perceptiv conectează piesele cu succes (închizând lacunele, cum s-ar spune) şi percepem un obiect.

Sistemul nostru perceptiv are nevoie de această abilitate pentru că adesea vederea noastră este parţial blocată sau neclară. Fără închidere, nu am putea recunoaşte obiectele văzute printr-un tufiş sau un geam plouat, sau atunci când alte obiecte blochează parte din vederea noastră. Datorită abilităţii sistemului vizual de a produce închideri, oamenii sunt foarte buni în crearea unui gestalt sau a unui obiect al percepţiei în urma unei simple sugestii în legătură cu un obiect.



Traducere realizată de Alina Turcescu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.