Introducere in psihologiePe lângă  tulburările de personalitate (descrise anterior) şi mecanismele de apărare (descrise în capitolul 11), axa 2 din DSM-IV prezintă gradele de severitate ale întârzierii mintale sau ale dizabilităţii intelectuale, aşa cum se numeşte acum.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a III-a: Axa 2 a DSM-IV) - Clasificarea dizabilităţilor intelectuale


Aproximativ una din 10 familii americane are un membru de familie întârziat mintal. (McLeod, 1985). Cuvintele folosite pentru a descrie tulburările cognitive s-au schimbat pe parcursul anilor. Anumite categorii de termeni sunt abandonate atunci când capătă conotaţii jignitoare. Termeni ca idiot şi cretin au fost folosiţi odinioară drept categorii de diagnostic, cu referire la diferite grade ale deficienţei.

Cum au fost folosiţi iniţial termenii idiot şi cretin?


Odată cu publicarea testului de inteligenţă Stanford-Binet ("testul QI") în anul 1916, testele QI au fost utilizate pentru a evalua abilităţile persoanelor cu handicap. QI-ul este calculat folosind această formulă:

QI (coeficientul de inteligenţă) = 100 x Vârsta Mentală /Vâsta Cronologică

În cazul în care un copil de 10 ani performează la nivelul unui copil de şapte ani, atunci când este testat, lui sau ei îi va fi atribuit un QI de 70 (100 x 7/10).

În anii ‘20, un idiot era definit ca o persoană cu un QI aflat în intervalul de la 0 la 30, un imbecil ca o persoană cu un QI între 30 şi 50, în timp ce un cretin avea un QI între 50 şi 70. În DSM-IV, în schimb, se utilizează următorii termeni şi criterii:

Uşoară întârziere mintală nivelul QI 50-70

Întârziere mintală moderată QI 35-50

Întârziere mintală severă QI 20 până la 35

Întârziere mintală profundă QI sub 20

Eticheta de " întârziere mintală, severitate neprecizată" este utilizată atunci când o persoană este în mod clar întârziată mintal, dar nu poate fi testată. Poate că, în mod inevitabil, sintagma întârziat mintal este acum pe cale de dispariţie. Asociatia Americană a Întârzierii Mintale şi-a schimbat numele în 2006 în Asociaţia Americană a Dizabilităţilor Intelectuale şi de Dezvoltare. DSM-V, atunci când va apărea, se va referi probabil doar la dizabilităţile intelectuale sau la deficienţele cognitive, nu la întârzierea mintală.


Rezumat: Axa 2 a DSM-IV


DSM-IV descrie unsprezece varietăţi de tulburări de personalitate. Fiecare tulburare este un model inflexibil şi greu adaptabil care poate face viaţa dificilă persoanei care o are, precum şi altor persoane care locuiesc împreună cu acea persoană. Cu toate acestea, de obicei, tulburările de personalitate nu determină o persoană să caute tratament. O căsătorie eşuată sau incapacitatea de a deţine un loc de muncă pot să atragă mult mai probabil atenţia asupra problemei.

Din cele unsprezece tulburări de personalitate, probabil cea mai importantă este personalitatea antisocială, etichetată anterior cu alte nume, cum ar fi cele de psihopat şi sociopat. Persoana cu această tulburare este ignorantă şi nu resimte nicio remuşcare legată de rănirea altor persoane sau de încălcarea normelor sociale. Dacă este prinsă facând ceva ilegal, o astfel de persoană îşi va cere scuze imediat, dar de multe ori se va întoarce şi va face acelaşi lucru mai târziu.

Sociopaţii pot fi inteligenţi şi fermecători, ceea ce-i face chiar mai periculoşi pentru alţii. Tulburarea nu este determinată genetic: dacă un membru al unei perechi de gemeni identici este sociopat, nu înseamnă că celălalt va fi şi el la fel. Unii psihologi speculează că anumite tipuri de eroi, care caută stimulare intensă şi situaţii riscante pot fi constituţional similari persoanelor cu personalitate antisocială. Cu toate acestea, tipurile de eroi au învăţat să-şi transforme energiile în activităţi utile din punct de vedere social, caz în care toleranţa lor faţă de situaţiile de risc şi de stres este benefică.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.