Introducere in psihologiePentru a diagnostica şi descrie un pacient folosind DSM-IV, un clinician îl evaluează pe cinci dimensiuni sau axe. În continuare vorbim despre cele cinci axe ale DSM-IV şi punctăm avantajul major adus de utilizarea acestui manual de diagnostic şi statistică.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea I: Definirea comportamentului anormal) - Cele cinci axe ale DSM-IV


Care sunt cele cinci axe ale DSM-IV?

Axa 1 descrie tulburările clinice şi "alte stări psihice care pot intra în centrul atenţiei clinice". Acestea sunt de obicei probleme care necesită o atenţie imediată din partea unui clinician.

Axa 2 se centrează pe tulburările de personalitate şi pe evaluarea retardului mintal, cu ajutorul unei scale specifice. Aceste probleme nu pot solicita asistenţă imediată, dar ele pot complica tratamentul şi ar trebui luate în considerare de către orice clinician care tratează un pacient.

Axa 3 etichetează orice problemă medicală generală. Acestea sunt importante chiar şi atunci când o problemă doar pare ca fiind mentală sau comportamentală, pentru că, uneori, problemele psihologice sunt produsul secundar al unei boli cum ar fi diabetul sau bolile de inimă.

Axa 4 specifică "probleme psihosociale şi de mediu", cum ar fi sărăcia, familiile disfuncţionale, precum şi alţi factori din mediul pacientului, care ar putea avea un anumit impact asupra capacităţii de funcţionare (psihologică, socială şi profesională) a persoanei.

Axa 5 este denumită "Scala Evaluării Globale a Funcţionării". Este o evaluare de ansamblu a capacităţii unei persoane de a face faţă problemelor vieţii normale. (Funcţionarea psihologică, socială şi profesională este considerată pe un continuum ipotetic de sănătate-maladie mentală). Evaluarea merge de la scoruri mici, cum ar fi 10 ("pericol persistent de vătămare gravă a sa sau a altora"), până la 100 ("funcţionarea superioară într-o gamă largă de activităţi").

Care este avantajul major al DSM-IV?

Pe lângă încurajarea unei evaluări cuprinzătoare, DSM-IV oferă un format standardizat pentru schimbul de descrieri clinice cu alţi profesionişti din asistenţa medicală. DSM-IV oferă un limbaj comun pentru psihiatri, psihologi şi alţi lucrători din domeniul asistenţei sănătăţii mentale, pe care îl pot înţelege cu toţii.

Sumar: omportamentul anormal

Comportamentul anormal poate fi definit în mai multe moduri diferite. Mai mult decât oricând, sindroamele comportamentului anormal, ca schizofrenia, depresia şi alcoolismul sunt corelate cu genetica şi bolile cerebrale. Cu toate acestea, ca o chestiune practică, societatea intervine atunci când un comportament anormal devine o "disfuncţie dăunătoare" - adică, atunci când o persoană pare să producă reale vătămări sieşi sau altora.

În cursul anilor ‘60 şi ’70, pe tot cuprinsul Statelor Unite şi al Canadei s-a răspândit o mişcare socială numită dezinstituţionalizare. Timp de câteva decenii, oamenii nu au mai fost forţaţi să stea în instituţiile psihiatrice împotriva voinţei lor, cu excepţia cazurilor în care se putea arăta că ei prezentau un "pericol clar şi prezent", pentru ei sau pentru altcineva.

O problemă cu dezinstituţionalizarea - politica de eliberare a multor oameni din spitalele de boli mentale - a fost aceea a insuficienţei serviciilor comunitare de sprijin care să se ocupe de oamenii care nu puteau să aibă grijă de ei înşişi. Mulţi dintre foştii pacienţi ajunseseră pe străzi. Fenomenul persoanelor fără adăpost a devenit tot mai frecvent în marile oraşe ale Americii de Nord, în timpul anilor '70 şi '80. Până la 60% din aşa-numitele "persoane fără adăpost" erau oameni care aveau o tulburare mentală identificabilă. În anul 1990, erau numai în închisoarea  Los Angeles County 3600 de deţinuţi "grav bolnavi  mintal", făcând din aceasta cel mai mare "spital de boli mentale  de facto" din Statele Unite ale Americii.

Pentru clasificarea tulburărilor mentale, clinicienii din domeniul sănătăţii mintale folosesc  un manual de referinţă numit DSM, Manualul de Diagnostic şi Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie. Acest volum, în prezent la a cincea ediție (va fi publicat în mai 2013), este revizuit la fiecare câţiva ani. El oferă un diagnostic stenografic pentru diverşii clinicieni din toate specialităţile şi încurajează o temeinică investigare a clienţilor folosind mai multe dimensiuni sau axe diferite.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.