Fiecare grup social are "sisteme de corecţie", modalităţi de a trata cu devianţii. Penitenciarele sunt un exemplu evident al mecanismului de corecţie. În anumite grupuri religioase se manifestă rejecţia, prin refuzul de a vorbi cu un fost membru al grupului.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a II-a: Organizaţii şi mişcări) - Grupurile şi tratamentul devianţilor
Uneori este vorba despre refuzul de a-l recunoaşte, ca formă de pedeapsă şi de corecţie, utilizată atunci când se apreciază că un membru s-a abătut de la calea cea dreaptă. Acest lucru poate fi devastator în cazul ruperii relaţiilor cu membrii familiei, care rămân fideli sistemului tradiţional de credinţe şi cărora nu li se permite să converseze cu persoana evitată.
Cum tratează grupurile de obicei devianţii?
Un element comun în practicile corecţionale ale majorității sistemelor sociale este excluderea de la apartenenţa la un grup, ca o formă de pedeapsă. Aceasta este o soluţie de ultimă instanţă, deoarece există şi alternativa reducerii apartenenţei la un grup. Adesea, excluderea este precedată de un avertisment sau un stadiu de probă. Luaţi în considerare următoarele practici corecţionale, în diferite organizaţii sociale:
Organizația |
Avertismentul |
Ultima pedeapsă |
Collegiul/ Universitatea |
Probațiunea academică |
Eliminarea |
Biserica |
Consilierea |
Excomunicarea |
Societatea |
Arestul, Probațiunea |
Încarcerarea |
Familia |
Disciplinarea |
Dezmoștenirea |
Mariajul |
Consilierea, Separarea |
Divorțul |
Afacerile |
Avertisment, Descurajare |
Pierderea slujbei |
Avocatura |
Disciplinarea/Avertismentul |
Excluderea din barou |