Puşcaşi mariniRitualurile şi cerinţele speciale pentru noii membri ai unui grup sunt numite ritualuri de iniţiere. Multe organizaţii sociale sunt destul de exigente cu noii membri. Antropologii au un termen – ritualuri de mortificare - pentru ceremoniile de iniţiere.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a II-a: Organizaţii şi mişcări) - Ritualurile de iniţiere organizaţionale



Aceste ritualuri provoacă durere sau umilire sau, altfel spus, mortifică noul membru al grupului. A mortifica înseamnă, literalmente, să ameninţi cu moartea, iar ritualurile de mortificare fac deseori  acest lucru, fie efectiv fie simbolic.


Care sunt ritualurile de mortificare?

De exemplu, în ritualul de iniţiere pentru francmasoni, candidatul este legat la ochi şi condus de jur împrejurul unei încăperi, cu o funie în jurul gâtului său. Când candidatul îşi depune jurământul de păstrare a secretului, tăişul unei săbii este îndreptat spre inima sa. Societatea secretă Skull and Bones de la Yale pune noul membru într-un sicriu. Membrii vechi intonează o incantaţie pentru acesta, iar el este "renăscut" pentru societate.

Botezul este o varietate de ritual de iniţiere. Acum, interzise în multe campusuri universitare, ritualurile botezului pot fi dureroase, umilitoare sau periculoase. Într-un ritual tipic de botez, noii membri ai unui grup sunt nevoiţi să îndure durerea sau ridicolul. De exemplu, în primul lor an la o şcoală militară unor elevi  li se pot atribui nume jignitoare (cum ar fi "mormăiţi", "şobolani" sau "plebei"), precum şi obligaţii de a presta servicii umilitoare pentru elevii mai mari.

La o bază a Forţelor Aeriene  ale  Statelor Unite ale Americii, piloţii care primeau medalii de onoare erau acceptaţi într-un grup exclusiv de către piloţii cu experienţă doar când aveau acele însemne înfipte în carnea lor. Comandantul a fost concediat în momentul în care ritualul special a devenit de notorietate la nivel naţional.

Cum explică teoria disonanţei eficacitatea ritualurilor dure  de iniţiere?

Ritualurile de mortificare încurajează camaraderia care rezultă din experienţele dificile împărtăşite, familiare pentru orice veteran de război. De asemenea, aşa cum se sugerează prin teoria disonanţei cognitive, oamenii care se jertfesc pentru un grup au o probabilitate mai mare să adopte o atitudine pozitivă faţă de grup. După ce s-au angajat într-un comportament de acceptare a faptului ca merită să plăteşti un preţ mare pentru apartenenţa la un grup, este probabil ca aceştia să se convingă singuri că apartenenţa la acel grup este foarte valoroasă. Dacă ar fi simţit altfel, ar fi greu de explicat de ce au trecut prin necazurile şi disconfortul implicate de aderarea la grup.

Experienţele dureroase sau stresante de iniţiere au o lungă istorie în specia umană. În multe culturi, tinerii sau femeile sunt obligaţi să se supună la modificări corporale dureroase, cum ar fi circumcizia sau tatuarea, ca un simbol al intrării în maturitate.

Cum poate stresul fizic să determine un nou recrut să fie mai sensibil la presiunile de grup?

Stresul fizic poate fi folosit pentru a face un nou membru al grupului dependent şi ascultător, obosit şi incapabil de a gândi clar, gata să facă numai ceea ce i se spune să facă. Dreifus (1982) citează o femeie tânără care descrie condiţiile  unui refugiu de week-end al unui cult religios: "Ni se  permiteau doar patru sau cinci ore de somn pe noapte. Erau, de asemenea, prelegeri de câte trei ore, timp în care stăteam pe podea şi jucam o mulţime de jocuri istovitoare, în care învăţam să funcţionăm sub un lider de grup. Eram  aşa de obosită, încât era greu să gândesc drept".

Proceduri similare erau folosite pentru  întărirea unui puşcaş marin, cu câteva diferenţe importante. De exemplu, se presupune ca puşcaşilor marini  le  este permis să doarmă opt ore pe noapte. După  relatările lui Orr Kelly (10 septembrie 1979), editor asociat al US News & World Report, un nou recrut la Parris Island era supus unui test destul de de stresant.

Care sunt tehnicile utilizate pentru a-i întări pe noii recruţi puşcaşi marini?

Din momentul în care recruţii temători ieşeau din autobuze şi își luau locurile lor pe urmele galbene pictate pe trotuar, presiunea nu se mai diminua.

La micul dejun, cu mult înainte de apariţia zorilor, ei mărşăluiau  spre zona de alimentare, în tăcere şi cu atenţie. Şaisprezece ore mai târziu, se întindeau cu grijă  în paturile lor cântând Imnul puşcaşului marin.

Parris Island este o oală sub presiune, atent proiectată, în care anual 23.400 bărbaţi şi 2.500 femei sunt dezbrăcaţi de individualitatea lor şi convertiţi în pușcași marini, în 10 săptămâni şi două zile.

"Noi îi învăţăm cum să stea şi cum să vorbească", spunea sergentul. G.F. Jones, unul dintre instructori. "Tot ceea ce ştiau, am îndepărtat de la ei. Tot ce ştiu este ceea ce le spunem noi".

Ei sunt învăţaţi să vorbească  şi chiar să se gândească la ei înşişi ca la nişte"recruţi". Cuvântul "eu" dispare,  asemenea părului care cade la picioarele recrutului pe podeaua frizeriei,  în zorii primei dimineţi.

Cum sunt “infantilizaţi” noii-veniţi dintr-o organizaţie deseori?

Noii-veniţi dintr-o organizaţie sunt deseori infantilizaţi (transformaţi asemenea bebeluşilor), cu capul  ras, robe lungi care flutură sau reguli de conduită care le interzic să vorbească dacă nu li se vorbeşte. Semnificaţia unui cap ras  fusese înţeleasă din povestea biblică a lui Samson. Aceasta indica îmblânzirea omului sălbatic şi supunerea lui la control sau disciplină. În universitatea noastră a funcţionat odată obiceiul capetelor rase pentru recruţi,  în primul lor an de fotbal,  înainte de primul antrenament. Când unui nou călugăr budist, discipol al lui Hare Krishna, unui nou jucător de fotbal sau unui recrut al armatei i se rade capul, acesta este un simbol puternic că el este "în organizaţie acum".

Misterul joacă, de asemenea, un rol în coeziunea de grup. Când un nou membru este recrutat într-o "societate secretă" sau o organizaţie similară, promisiunile sunt împărtăşite, jurămintele recitate, responsabilităţile sacre pronunţate şi acceptate. Accesul la scrierile sau locurile secrete este permis.

Luaţi în considerare ceremonia de absolvire tipică pentru un colegiu sau o universitate. Studenţii şi profesorii, în robe lungi, fluturânde, ascultă declaraţiile pline de profunzime ale celor mai reprezentativi dintre ei. Vorbitorii mânuiesc suluri de hârtie. Acesta este un ecou al riturilor străvechi care semnifică iniţierea într-o breaslă formată din elite educate.

Care este efectul sfârşitului experienţei intense de iniţiere, pentru cei care supravieţuiesc?

O funcţie a experienţelor intense ca cele din tabăra de instrucție şi ceremoniile de iniţiere este aceea de a crea o legătură între membrii unui grup. Pregătirea puşcaşilor marini poate fi dură şi o mulţime dintre ei se pot "lăsa păgubași", dar supravieţuitorii împărtăşesc o mândrie resimţită de fiecare puşcaş marin în parte. Tocmai pentru că antrenamentul  pentru marini este greu, acesta este semnificativ. În mod similar, în cazul în care fiecare bărbat din sat trece prin ceremonia publică a circumciziei, între ei va exista o legătură comună. Fraţii de sânge (cei care au împărtăşit unele ritualuri dureroase) sunt apropiaţi, din cauza înţelegerii şi sacrificiului reciproc.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.