Scientia

Cercetătorii au reuşit să cartografieze părţile creierului responsabile de controlul diferitelor părţi ale corpului omenesc. Cartografierea se realizează stimulând cortexul motor sau senzitiv cu un curent electric de intensitate scăzută.

Stimularea produce adesea o mişcare sau o furnicătură într-o anumită parte a corpului.

Oamenii pun mare accent pe limbaj şi manipularea obiectelor cu ajutorul mâinilor, astfel încât oamenii au părţi importante de la nivelul cortexului destinate gurii, limbii şi mâinilor. Alte specii au caracteristici diferite. Şoarecii obţin o mulţime de informaţii cu ajutorul mustăţilor, astfel încât o mare parte din cortexul senzitiv este destinat mustăţilor.

Următoarea schemă reprezintă o secţiune a cortexului în apropierea fisurii lui Rolando, mergând din partea superioară a capului în jos, până la ureche. Schema indică localizarea şi cantitatea de cortex destinată fiecărei părţi de la nivelul corpului. De exemplu, la nivelul locaţiei #22 (chiar deasupra fisurii laterale lângă ureche), stimularea produce reflexul de înghiţire. La nivelul locaţiei #3, la nivelul superior al capului, stimularea produce o mişcare a degetelor de la picioare. Întru totul, harta conexiunilor cerebrale cu restul corpului, în această fâşie particulară a cortexului, arată astfel, cantitatea de ţesut cortical fiind reprezentată de mărimea părţii corpului din imagine.

Cum este cartografiat homunculusul?

Homunculus cerebral, bazat pe schema clasică a lui Penfield

Schema arată puţin ca un omuleţ grotesc, motiv pentru care este numit homunculus, care înseamnă „omuleţ” în latină. Prima schemă a homunculusului a fost desenată de Wilder Penfield în anii 1940 şi arată asemănător cu cea de mai sus. Observaţi mărimea mâinilor, a buzelor şi a limbii datorită faptului că zone întinse de la nivelul cortexului sunt destinate acestor zone de la nivelul corpurilor oamenilor.

Ce aluzii umoristice legate de homunculus sunt obişnuite?

Homunculusul este o schemă destinată unui manual şi în niciun caz un individ sau un centrul al conştientei de la nivelul creierului. Cu toate acestea, aluzii umoristice la adresa homunculusului cum că ar fi o persoană situată la nivelul creierului sunt comune în rândul psihologilor. Un psiholog ar putea spune altuia: „Dar cum se desfăşoară mai exact această activitate mintală? O realizează homunculusul?” Este ca şi cum ai spune, „Nu ne-ai oferit o explicaţie adecvată!”

Care sunt dovezile potrivit cărora cartografierea corticală se poate modifica cu experienţa?

De fapt sunt mai mulţi homunculuşi la nivelul creierului, dacă termenul se referă la o zonă a cortexului în care zone ale creierului sunt cartografiate. Astfel de hărţi se pot schimba odată cu experienţa. Persoanele care citesc Braille (care se realizează cu ajutorul degetului index) dezvoltă arii mai întinse care răspund unor stimulii veniţi de la nivelul degetului arătător. Un homunculus cartografiat la nivelul cortexului unei astfel de persoane ar avea un deget index uriaş.

Această flexibilitate a creierului a inspirat anumite terapii pentru pacienţii suferinzi de traumatisme cerebrale. Într-un studiu, pacienţii care au suferit o paralizie parţială a braţului în urma unui accident vascular cerebral, au fost capabili să-şi refolosească braţul prin imobilizarea braţului opus (sănătos). Acest lucru a încurajat dezvoltarea cortexului responsabil de controlul braţului bolnav rezultând într-o recuperare parţială a abilităţii de folosire a acestui braţ.

Traducerea este realizată de Sergiu Vijiala, cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.