Scientia

O caracteristică a sindromului pseudoştiinţei constă într-o reticenţă în a publica detaliile legate de dovezile ce sprijină o afirmaţie într-o publicaţie ştiinţifică normală. În schimb, un fals om de ştiinţă va căuta să-şi facă publicitate într-un ziar, o revistă sau un site.

Un articol care susţine un lucru extravagant, fără a aduce şi dovezi în sprijinul afirmaţiei, nu va fi publicat într-o revistă cu profil ştiinţific. Majoritatea revistelor primesc mai multe articole decât pot publica, astfel încât au dezvoltat un sistem de triere. Articolele de cercetare publicate de cele mai prestigioase reviste ştiinţifice sunt trecute mai întâi printr-un proces denumit peer-review (de verificare de către alţi savanţi).

În acest proces, oameni de ştiinţă, experţi în domeniul articolului trimis spre publicare, citesc articolele înainte ca acestea să fie publicate şi decid dacă ele merită sau nu să apară în revistă. Pentru a fi publicate, ele trebuie să vină cu ceva nou în domeniul respectiv şi să respecte regulile obişnuite ale ştiinţei: procedurile utilizate trebuie menţionate, iar tehnicile de analizare a rezultatelor să fie adecvate. Dacă un articol este promiţător, însă are probleme, el este trimis înapoi autorului pentru revizuire. Dacă are lipsuri majore sau dacă nu pare să aducă vreo contribuţie semnificativă în domeniul căruia îi aparţine - este respins şi nu e publicat. Uneori, un cercetător poate fi sfătuit să-l trimită unui alt jurnal, mai puţin competitiv sau prestigios.

Unele jurnale nu folosesc sistemul peer-review, dar tot utilizează o metodă de sortare de un alt fel. În aceste jurnale ”non-arbitrate”, editorul sau comitetul editorial şi nu un comitet de oameni de ştiinţă decid dacă un articol va fi publicat. De obicei, aceste reviste nu sunt la fel de prestigioase ca cele ”arbitrate”, tocmai din cauza lipsei unei recenzii din partea profesioniştilor, dar acestea au totuşi standarde care ar trebui să prevină publicarea multor articole pseudoştiinţifice.

De exemplu, dacă un articol susţine lucruri bizare fără a oferi dovezi substanţiale, este puţin probabil ca acesta să fie publicat în vreo revistă respectabilă. Drept rezultat, pseudoştiinţa este adesea publicată în afara sistemului oficial de jurnale ştiinţifice. Trebuie să ne arătăm suspicioşi în faţa unui tratament miraculos sau a unei reuşite ştiinţifice care este anunţată într-un articol de ziar, de revistă oarecare sau la ştirile locale.

Ca regulă, cele mai bune surse de informaţii demne de încredere sunt revistele de specialitate. Puteţi, de asemenea, găsi articole ştiinţifice veritabile în publicaţii de specialitate, dar de popularizare, cum ar fi Scientific American <http://www.sciam.com/> şi The New York Times  <http://www.nytimes.com> sau  revista lunară a American Psychological Association,  APA Monitor <http://www.apa.org/monitor/>. Articole mai speculative pot fi găsite pe site-uri ca New Scientist <http://www.newscientist.com> şi Discover Magazine <http://www.discover.com>.

În ciuda caracterului său util pentru cercetări serioase, Internetul este plin de pseudoştiinţă. Acest lucru este poate inevitabil. Internetul este un forum deschis, unde oricine poate crea o pagină web. Unele informaţii sunt de o calitate excelentă, altele sunt foarte slabe. Când navighezi pe internet, trebuie cu siguranţă să practici gândirea critică şi să rămâi sceptic la afirmaţiile care sună prea bine ca să fie adevărate.