Scientia

În acest episod al cărţii "Introducere în psihologie" vorbim despre primele femei psiholog americane, precum şi despre atitudinea psihologilor bărbaţi faţă de acestea. Nume ca Whiton Calkins ori Ladd-Franklin vă erau necunoscute, probabil, până astăzi.

Multe dintre figurile importante ale psihologiei americane începând cu anul 1800 aveau înfăţişări asemănătoare: erau bărbaţi de vârstă medie cu barbă. Dar au existat încă de la apariţia psihologiei şi câteva femei psiholog. William James a servit ca mentor pentru Mary Whiton Calkins, care ulterior a devenit prima femeie preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani, succedându-l în funcţie pe James, care apreciase şi o invitase să participe la cursurile sale. Ulterior psihologul a recomandat-o pe Whiton Calkins Universităţii Harvard în vederea urmării doctoratului. Numai că Universitatea Harvard a refuzat să acorde gradul de doctor unei femei la nivelul anului 1890. Calkins şi-a urmat cariera fără doctorat şi a reuşit să se impună ca un psiholog de seamă.

Edward Bradford Titchener şi atitudinea faţă de femei

În 1892 Wundt şi-a trimis unul dintre studenţi, Edward Bradford Titchener (1867-1927), în vârstă de doar 25 de ani pentru a conduce laboratorul de psihologie al Universităţii Cornell. Titchener - deşi tânăr pentru a fi profesor - trebuie că i-a amintit lui Wundt de începuturile carierei sale. Titchener a fost strict şi a avut un stil autoritar, ca şi Wundt. Acesta intra în clasă cu pompă: el primul, urmat de membri ai facultăţii cu funcţii inferioare şi apoi de studenţi. Clasa aştepta în picioare până i se spunea de către Titchener să se aşeze.

Titchener ilustrează bine atitudinea faţă de femei a acelei epoci. Un grup de psihologie numit Experimentaliştii Titchener s-a constituit în 1904 şi s-au întâlnit în mod regulat pentru a compara note de cercetare, pentru a fuma şi pentru dezbate. Femeile nu erau admise la întâlnirile grupului. Această interdicţie a ofensat-o în special pe Christine Ladd-Franklin (1847-1930), o femeie - om de ştiinţă - care fusese prietenă cu Titchener.

Aceasta începuse să corespondeze cu Titchener încă din 1892, când acesta venise în Statele Unite pentru a-şi începe cariera la Cornell. În 1912 aceasta a fost consternată atunci când Titchener nu i-a permis participarea la întâlnirea anuală a grupului, care a avut loc în aprilie la Universitatea Clark. Ladd-Franklin i-a descris atitudinea ca una "superficială, lipsită de moralitate şi de lipsită de spiritul ştiinţei". Până la urmă Titchener i-a permis să participe o dată, dar numai o dată la întâlnirile grupului. Alte femei au "participat" la întâlnirile grupului, ascultând discuţiile prin intermediul deschizăturii unei uşi.

Cu toate acestea au fost şi opinii conform cărora Titchener nu a discriminat femeile, arătându-se că primul student care şi-a desfăşurat doctoratul sub îndrumarea acestuia a fost o femeie,  Margaret Floy Washburn, care, ca şi Whiton Calkins, va deveni preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani şi o autoritate proeminentă în domeniul comportamentului animal.

Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.