Energia potentiala gravitationala

<< < (3/5) > >>

Electron:
Citat din mesajul lui: mercur din Aprilie 12, 2011, 06:28:53

În respectiva formulă h este distanţa faţă de masa respectivă pentru care exprimăm energia potenţială.
Nu este adevarat, in general. Ar trebui sa-ti dai seama prin fapul ca formula contine acceleratia gravitationala a Pamantului, respectiv "g", ca atare formula se foloseste pentru a determina energia potentiala gravitationala a unui obiect* de masa "m" la o inaltime "h" fata de un nivel de referinta arbitrar ales, intr-o zona in care putem considera acceleratia gravitationala "g" constanta.

Nota* - de fapt calculam energia potentiala (relativa la un reper arbitrar ales) a sistemului corp - Pamant, dar cum de obicei ne intereseaza ce face corpul si nu Pamantul, o atribuim (prin abuz de limbaj) corpului de masa "m".

Pentru orice alt corp central (in loc de Pamant) va trebui sa inlocuim pe "g" cu acceleratia gravitationala specifica respectivului corp central - sa zicem ac - (si caracteristica de asemenea distantei medii la care vrem sa aplicam formula, deoarece ac depinde de distanta fata de centrul de masa a corpului central) ca sa folosim o formula de tip Ep = m*ac*d.

Citat

În cazul precizat de Mishulanu, consider că pentru aceaşi distanţă, h şi faţă de zona spaţială în care materia este distribuită uniform cât şi faţă de cazul stelei, având în ambele situaţii aceaşi masă de materie, energia potenţială are aceaşi valoare în ambele cazuri.

Doar ca Mishulanu nu a intrebat care ar fi energia potentiala a unui corp de proba fata de gaz, respectiv fata de stea (formulare prin abuz de limbaj in locul "a sistemului format din corpul central considerat si corpul de proba"), la aceeasi distanta de centrul de masa al acestora.

Mishulanu a pus intrebarea despre sistemele formate din particulele de gaz, pe de o parte, si paticulele dintr-o stea (eventual aceleasi particule dupa colaps) pe de alta parte.

e-

Electron:
Citat din mesajul lui: Mishulanu din Aprilie 12, 2011, 07:27:37

Dupa Big Bang, materia era distribuita relativ uniform si omogen, adica avea energie potentiala maxima.
Nu sunt specialist, dar ma indoiesc sa fi fost energia gravitationala potentiala maxima "dupa big-bang", dat fiind ca de atunci Universul este in expansiune (si inca accelerata) si ca prin departarea relativa a maselor din univers unele fata de altele, energia potentiala graviatationala la nivel universal, creste. Ca in acelasi timp, anumite parti ale Universului contin materie tot mai concentrata (vezi norii de gaz, stelele, etc) si ca asta reduce Energia potentiala gravitationala a acestor sub-sisteme, e cert, dar nu as sti sa evaluez daca per total energia potentiala gravitationala a sistemului care contine tot Universul creste sau scade. (Stie cineva raspunsul la aceasta intrebare?)

Sa nu uitam ca pentru a evalua energiea potentiala a unui sistem legat (fie el gravitational sau de alt fel), trebuie sa calculam lucrul mecanic necesar pentru a despartii toate elementele sale componente la infinit (caz in care consideram ca energia potentiala a "sitemului" este nula). Cum facem aceasta evaluare considerand toate masele din Univers ? (Apropo, a nu se uita ca energia potentiala a unui sistem legat este de fapt negativa).

Citat

Daca pornim de la observatia ca in cazul altor forte, particulele tind catre o stare cu energie potentiala minima (cuarcii liberi vor forma hadroni, electronii se vor lega de protoni, particulele masive se descompun in particule mai usoare), atunci si in cazul gravitatiei particulele vor cauta sa ajunga la energia potentiala minima.
Nu prea vad conexiunea logica intre ipoteza de dupa "daca" si concluzia de dupa "atunci". Faptul ca toate sistemele tind spre energie potentiala minima (fie ea gravitationala sau de alt fel) este o caracteristica a Universului a carui "cauza" nu se explica logic nicicum.

Citat

Din punct de vedere gravitational energia potentiala minima o are materia colapsata intr-o gaura neagra. Daca toata materia ar fi absorbita in gauri negre, atunci energia potentiala gravitationala a Universului ar fi minima daca toate gaurile negre s-ar uni intr-o singura gaura neagra de marimea intregului Univers. Ar putea fi acesta un scenariu pentru evolutia Universului?
Aceasta soarta potentiala a Universului este cunoscuta sub numele de Big-Crunch si de cand s-a observat ca Unviersul este in expansiune accelerata chiar si acum, s-a cam renuntat la aceasta teorie.

e-

Electron:
Citat din mesajul lui: mercur din Aprilie 12, 2011, 08:46:44

Pentru a evalua energia potenţială gravitaţională este necesar să avem două obiecte situate la distanţa h.
Bun, hai sa vedem cum propui tu sa calculam energia potentiala gravitationala in acest caz. Poti sa dai niste formule concrete?

Citat

În cazul nostru, având un obiect de masă m, pentru a-i putea măsura energia potenţială gravitaţională la o distanţă h faţă de centrul de masă al acestuia, este necesar să folosim un alt obiect, aflat în interacţiune gravitaţională cu primul şi faţă de care să definim valoarea energiei potenţiale la distanţa h.
Acesta nu este cazul intrebarii lui Mishulanu (si nici a raspunsului meu) si nu corespunde definitiei energiei potentiale gravitationale. Ce propui tu este evaluarea potentialului campului gravitational al unui corp central, care este cu totul altceva.


e-

mercur:
După cum s-a exprimat Mishulanu în mesajele ulterioare se pare că s-a referit la interpretarea dată de tine; şi pentru că rămăsesem dator cu încă un răspuns la o întrebare a ta:
Citat din mesajul lui: Electron din Aprilie 12, 2011, 09:21:05

Citat din mesajul lui: mercur din Aprilie 12, 2011, 08:46:44

Pentru a evalua energia potenţială gravitaţională este necesar să avem două obiecte situate la distanţa h.
Bun, hai sa vedem cum propui tu sa calculam energia potentiala gravitationala in acest caz. Poti sa dai niste formule concrete?
Aici e simplu: având două obiecte situate la distanţa h, considerând unul dintre ele ca obiect de probă, energia potenţială a obiectului de probă, situat în câmpul gravitaţional al celuilalt este tocmai E=m*a*h, unde m este masa obiectului de probă, h este distanţa dintre ele, iar a este acceleraţia gravitaţională imprimată de celălalt corp asupra celui de probă.

Electron:
Nici in intrebarea lui Mishulanu de la inceput, nici in raspunsul meu, nu a fost implicat vreun corp de proba, s-a vorbit doar de sisteme de particule in diferite configuratii.

Daca va binevoi, Mishulanu va confirma care interpretare (a ta sau a mea) a intrebarii sale a fost cea intentionata de el.


e-

Navigare

[0] Indexul de mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina anterioară